Traseismul, „dezertările" dintr-un partid în altul, echivalentul bătăii de joc la adresa votanților!

De când e lumea civilizată au existat partide de opoziție, partide la putere și… doctrine ideologice. Unii politicieni (de carieră, evident) țineau atât de mult la o anumită doctrină, încât preferau să părăsească partidul, decât să-și schimbe doctrina ideologică, în numele căreia au acceptat să facă politică. Ceea ce nu a fost cazul, în ultimii 25 de ani, când trecerea de la un partid la altul, de la o doctrină la alta, de la stânga la dreapta - fenomen numit și traseism politic - a ajuns să devină echivalentul unei operații de schimbare de sex! „Nu mă mai regăsesc în partidul x sau y, auzim adeseori, argumentându-ni-se… dezertările! Așa se face că un deputat ca Radu Stroe, fost ministru de Interne, după ce a fost exclus din PNL în aprilie 2014, s-a înscris în Partidul Liberal Reformator (PLR), condus de Tăriceanu, pentru ca acum, în 2015, să-l găsim înscris în Uniunea Națională pentru progresul României (UNPR). De ce a părăsit PLR? Pentru că nu ar fi primit un post de ministru în Guvernul Ponta IV! Deci, facem ce facem și tot la… ciolan ajungem!

Întrebarea este: ce încredere mai poți avea într-un „politician" care, la un moment dat, se bate cu cărămida în piept că este „mare liberal", ori, la fel de „mare social-democrat", ori „țărănist", „pedelist" etc., pentru ca apoi să-l găsești - de regulă, după alegeri! - în barca altui partid, să lupte (fals, evident) în numele unei doctrine, denigrată de el anterior?

Astăzi, în anul de grație 2015, senatorul sau deputatul cutare trece cu atâta ușurință dintr-un partid în altul (de regulă, dinspre Opoziție spre Putere, unde-i și borcanul cu miere!) de parcă ar ieși de la toaletă înapoi în bucătărie (cașcavalul fiind, oricum, mai frumos mirositor!); ca și cum niciodată nu ar fi ținut discursuri înflăcărate în numele unei cauze pe care acum o combate. Mai mult, se revendică de la doctrine și politicieni de altădată, în care poate n-au crezut niciodată!

Alegătorul? Să fie sănătos! S-a ales cu drumul până la urna de vot! De aceea, va trebui să se pună capăt traseismului politic, dacă vrem, în perspectivă, ca șmecherii, politrucii de ocazie să nu-și mai bată joc de cei care i-au votat!

Regula să fie: ți-ai schimbat partidul, pierzi mandatul!

Da, dar una spunem, și alta facem!

Dar, iată, un exemplu. Înainte de a câștiga alegerile - și când PSD se afla în… defunctul USL, președintele PSD, Victor Ponta, anunța că toți candidații USL la alegerile parlamentare vor trebui să scrie o demisie în alb, astfel încât să fie sancționați cu pierderea mandatului, dacă, după ce vor fi aleși, vor trece la o altă formațiune politică, informa Medifax. „Va fi un angajament al tuturor candidaților USL la Parlament și o demisie în alb, până la momentul la care se va face modificarea legislativă necesară, care să sancționeze cu pierderea mandatului traseismul politic. Noi vom da acest semnal pe care se pare că PDL și aliații lor se feresc să-l dea, dar cred că reprezintă o schimbare fundamentală în modul în care oamenii văd parlamentarii", declara atunci președintele PSD.

Sigur, Victor Ponta viza atunci parlamentarii, dar, ca idee, traseismul politic este unul singur, fie că e vorba de parlamentari sau de aleșii locali.

Numai că acea „schimbare fundamentală", de care vorbea Ponta, a ținut doar până în 2014, când, datorită schimbării conjuncturii politice - ruperea USL - chiar PSD-ul lui Victor Ponta a elaborat - prin Liviu Dragnea - acea contestată Ordonanță de Urgență a Guvernului privind migrația aleșilor locali…Măsură prin care s-a creat și riscul ca partide care nu erau înființate la alegerile locale din 2012 sau nu se regăseau pe buletinul de vot să aibă azi reprezentanți în administrația locală. Cât despre electoratul care a votat într-un anume fel, să fie sănătos! El nu mai contează!

Așadar, pe care Ponta să-l credem: pe cel de dinaintea „localelor" ori pe cel de dinaintea „prezidențialelor"?

Rămâne la latitudinea cititorilor și alegătorilor!

În loc de concluzie, facem, totuși, o precizare: dacă omul de pe stradă minte, e treaba lui. O face pe propria-i răspundere și, eventual, conștiință, dacă o mai are. Când, însă, mint (și încă, cu nerușinare!) cei de care depinde soarta a milioane de oameni, ai unei țări, este cu totul altceva. Or, cu referire expresă la Victor Ponta, fostul candidat la funcția supremă în stat a mai jucat la două capete și în cazul aducerii, pe ușa din dos, a UDMR-ului la guvernare (la care au renunțat Kelemen Hunor și ai săi, de curând!), dar și în alte situații, încât, pe bună dreptate, mulți cetățeni nu l-au mai votat în turul al doilea al prezidențialelor, pierzând în mod lamentabil alegerile.

 

Lasă un comentariu