Anul trecut, s-au serbat 160 de ani de existență a învățământului preuniversitar din Piatra Neamț, ceea ce mi-a amintit de anul 1950, când am susținut și eu examenul de bacalaureat la Liceul „Petru Rareș" (astăzi, Colegiul Național „Petru Rareș"), renumit în Moldova.
La examenul de bacalaureat, eram prezenți absolvenți cu 8 clase de liceu și comisia formată din profesorii noștri și președinte, un profesor evreu de la Universitatea din Iași. Examenul scris la limba română avea subiecte la alegere din I.L. Caragiale sau Mihail Sadoveanu - romane, teatru, nuvele, povestiri.
Majoritatea colegilor s-a „aruncat" la Caragiale. Eu am ales „O făclie de Paști", povestea evreului cârciumar Leiba Zibal de la Hanul Ancuței, din zona comunei Tupilați, județul Neamț, în apropierea râului Moldova: cu jaful de la cârciumă, noaptea, cu hoțul care forța ușa, cu Leiba care, auzind zgomot, vede, cu lampa cu petrol, cum o mână se strecoară printre uși. Cu o sfoară, Leiba îi apucă zdravăn mâna, iar hoțul face sforțări să scape. Cum era Paștele la români, Leiba îl pedepsește pe tâlhar, arzându-i încet, cu flacăra lămpii, degetele de la mâna captivă, în urletele disperate ale hoțului. Sătenilor adunați la han, Leiba le-a spus că așa l-a pedepsit el pe hoț, cu „o făclie de Paști".
Teza corectată a dat naștere la un scandal între profesorii liceului și președinte, evreul din Iași. Când s-a desigilat teza, notată cu nouă, văzându-mi numele, profesorul ieșean a spus că nu-mi admite nota și, cu creion roșu, a scris pe lucrare, în cifre și litere, nota cinci.
După ani de zile, la o întâlnire cu foștii mei profesori, i-am întrebat pe domnii Haralambie Mihăilescu și Dumitru Ailincăi (scriitor, sub pseudonimul Dumitru Almaș), ambii renumiți prin scrierile lor, ce a fost cu nota mea de atunci, cu acel cinci, trecut ca mărturie în diploma mea de absolvire a liceului (cum se spunea pe atunci, nu bacalaureat). Mi s-a răspuns că „Așa a vrut jidanul de la Iași".
Eu am trăit în Moldova, unde erau mulți evrei, dar noi le spuneam jidani, fără ca ei să se supere vreodată. După alți mulți ani, am avut onoarea să îl întâlnesc pe marele rabin Mozes (originar din Buhuși). Pe atunci, Mozes Rozen era mare rabin pe la Geneva și, povestindu-i pățania mea cu teza de absolvire, mi-a răspuns: „Domnule inginer marinar, să știi că jidanii sunt de mai multe feluri. Punct".
