Această întâmplare s-a petrecut într-o cârciumă dintr-un orășel din America, cu mulți ani în urmă. Un grup de tineri stătea la tejgheaua cârciumarului, când un nenorocit, zdrențuros, vagabond, împinse ușa și privi la ei rugător. Imediat tinerii au comandat pentru el o țuică și apoi i-au cerut în mod poruncitor să le țină un discurs. După ce dădu pe gât țuica, vagabondul privi un moment la ei și apoi, cu vorbire frumoasă, care arăta de pe ce treaptă socială înaltă căzuse, începu discursul:
„Stimați domni, în seara aceasta privesc la voi și la mine, și îmi pare rău că în voi văd tabloul bărbăției mele pierdute. Această față buhăită a fost cândva tot atât de fragedă și fină ca a voastră. Acest corp, ce acum se clatină, pășea odată tot așa de mândru; eram un bărbat între bărbați. Și eu am avut o dată o casă, prieteni și situație. Am avut o soție de o rară frumusețe și eu am murdărit perla nestemată a onoarei și respectului ei în degradări până am văzut-o pierind. Am avut copii așa de dulci și de drăgălași ca și florile primăverii. I-am văzut ofilindu-se și murind din pricina umblării nenorocite a tatălui lor bețiv." Bețivul continuă discursul său: „Am avut și eu un cămin, pe al cărui altar ardea o flacără vie și înaintea căruia îi serveam; dar eu am îndepărtat focul sfânt, și în locul lui a început să domnească întunericul și pustietatea. Am avut ambiții și aspirații care se înălțau atât de sus ca și steaua dimineții, dar le-am nimicit, le-am fărâmițat, și în cele din urmă le-am înăbușit cu totul pentru a nu mai fi torturat de strigătul lor. Astăzi sunt un bărbat fără soție, un tată fără copii, un vagabond fără casă, un om în care a murit orice impuls bun - totul a fost înghițit de acest fluviu al alcoolului."
Vagabondul încetă de a mai vorbi. Paharul îi căzu printre degetele tremurânde și se sparse. Când micul grup de lângă tejghea își ridică ochii de la cioburile paharului, vagabondul era plecat.
Ca el sunt milioane care stau în umbra sticlei și care ar putea da mărturii asemănătoare. Umbra sticlei este umbra văii morții. Din întunecimea adâncurilor ei vin vești de nenorocire și mizerie de negrăit, desfrâu, vărsări de sânge, boli și atâtea rele. Unde intră alcoolul în casă, intră și sărăcia. El este jertfitorul bărbatului și teroarea femeii. Să ne lăsăm atenționați și să atenționăm și pe alții!
Din volumul „Pelerin spre înaltul Cer", apărut la Editura „NICO"
