Profesia lui era să viseze frumos, cu ochii deschişi

Distribuie pe:

În tinereţe visa să fie ba student eminent la filologie, ba la jurnalistică sau la filozofie; să scrie şi să publice romane şi poezii semnate cu pseudonim literar; să călătorească prin lumea largă fără habar şi fără bani în buzunar; să se îndrăgostească platonic, imaginar şi iremediabil de toate femeile frumoase ieşite în cale; să cânte serenade la flaut şi să recite sonete shakesperiene sub balcoane părăsite în aşteptarea apariţiei femeii viselor sale; să dăruiască sfaturi de viaţă trăită, în schimb pentru o ţigară, pentru o felie de pâine şi o cană cu vin; să nu se mai sature în a admira seninul înstelat al cerului şi albastra nemărginire a apelor mărilor… La bătrâneţe să fie paznic anonim de far, făr de plată şi răsplată, încercând să călăuzească rătăcite corăbii şi marinari; să asculte vuietul furtunos al valurilor ce se sparg în digurile malurilor.

Numai că toate aceste frumoase „nimicuri" importante aveau să se spulbere precum spuma înspumată a valurilor mărilor, prietenul meu de mare omenie şi de inepuizabilă fantezie, mereu ajungând mult prea târziu în locurile călcate de paşii lui, sau cutreierate de mintea sa cuminte, atotştiutoare! Aşa se face că, într-un târziu de noapte, m-am trezit priveghindul de unul singur, în urma lui rămânând un nume fără renume, scrijelit pe crucea de lemn a unui mormânt de la margini de cimitir! Doar bătrânul dricar, ţiganca florăreasă şi groparii în salopete albastre m-au întrebat cine-i acel om atât de trist şi de singuratic din coşciug! Eu n-am răspuns nimic, dând din umeri şi ştergându-mi cu dosul palmei tremurânde cea din urmă lacrimă pripăşită printre gene!

Deznodământ. Mă credeţi sau nu, eu nu ştiu a spune nici cât a trecut de atunci; nici ce nume purta cu adevărat amicul meu care nu mai e; nici unde-i cimitirul şi mormântul lui. Şi poate de aceea, când văd trecând anonime cortegii funerare ochii îmi lăcrimează, iar sufletul se întristează!

Notă: Când aşterneam aceste gânduri mai aveam de străbătut, prin viaţă, doar 20 de zile şi tot atâtea nopţi lungi de iarnă până la împlinirea vârstei de 80 de ani! Să fi fost mult prea mulţi aceşti ani? Să fi fost prea puţini? N-am a şti răspunde!

Sibiu, miercuri, 4 februarie 2015

Lasă un comentariu