Blestemul banului

Distribuie pe:

În popor se spune că banul este ochiul diavolului și că nu aduce fericire, numai necaz și tristețe. Adevăr grăiește această vorbă înțeleaptă, fiindcă toți cei stăpâniți de patima iubiri de arginți n-au liniște. Drept dovadă stau bogații zilelor noastre, blestemați să nu se bucure în tihnă de agoniseala lor realizată pe căi cinstite sau mai puțin cinstite. Nici un bogătaș nu se poate declara fericit cu adevărat, unuia copiii nu-i sunt realizați, din prea multă buiecie ajung să comită fel de fel de fapte antisociale; nevasta altuia, plictisită de prea multă așteptare, s-a încurcat cu șoferul și a plecat în lume cu banii bărbatului; altul este încercat de o grea neputință și risipește banii pe la doctori, preoți, în cel mai trist caz, pe la vrăjitoare; unii, tot mai mulți în ultima perioadă, și-au lăsat familia, nevasta și copiii pentru o fetișcană care să le forfeteze averea și să-i facă de râs în fața lumii. Exemplele despre nefericirea acestor posedați de blestemul banului sunt cu nemiluita. Un cântec de pe vremea socialismului spunea că „Banii nu aduc fericirea. Mult mai de preț este iubirea… „Veți spune că astea sunt povești de adormit copiii, că fără bani, în ziua de azi, ești fiul ploii, la fel era și în trecut. Omul sărac, fără bani este flămând și gol, fără prieteni, fără dușmani, doar cu visul că într-o bună zi și pe ulița lui vine primăvara. Săracii de compătimit nu sunt cei fără chef de muncă, leneșii, ci, în primul rând, cei care din motive de sănătate nu pot munci, cei care n-au avut curajul să se lanseze într-o afacere riscantă, cei prea cinstiți și harnici pentru alții. Preotul și scriitorul Ion Agârbiceanu spunea că „Adevărata fericire este în noi înșine", vreau să spun, în puterea de a ne bucura de fiecare răsărit de soare, de fiecare sărbătoare din sufletul nostru. Am cunoscut anul trecut un călugăr, originar din Târgu-Mureș, retras la o mănăstire dintr-un vârf de munte. Un om dezamăgit în tinerețe de neînțelegeri cu femeia iubită, chiar dacă se putea considera un întreprinzător în domeniul financiar, cu rezultate frumoase, banii nu i-au adus fericirea. Întâmplarea a făcut să afle câte ceva despre viața monahală și într-o bună zi a renunțat la toate și s-a călugărit. Când l-am întâlnit îmbrăcat într-o sutană veche, dar cu fața strălucind de o lumină interioară, mi-a mărturisit că acolo se simte cu adevărat fericit. Un anume fel de fericire, pentru care îți trebuie mult curaj…

În ultimele zile avem parte de o avalanșă de informații despre „patimile Elenei Udrea", a cărei poftă nestăpânită pentru bani i-a adus cătușe și izolare într-o celulă insalubră de arest.

Cetățenii României comentează în fel și chip arestările cerute de procurorii DNA, condamnările la ani grei de pușcărie. Am reținut în mod deosebit nemulțumirea unui pensionar, fost muncitor calificat la Azomureș. „Domnule, de ce atâta spectacol de prost gust? De ce trebuie ca pe banii mei, ai noștri, ai contribuabililor să fie întreținuți în Penitenciare, cu mâncare și căldură cei care și-au strâns averi pe căi necinstite? De ce televiziunile nu prezintă și confiscări din averile acestora. Să fie lăsați în libertate, la muncă cinstită în fabrici, la curățenia orașului, să-și plătească lăcomia. Așa, după trei-patru ani sunt liberi, și trăiesc bine din banii depozitați prin bănci străine. Marea majoritate a primarilor, a politicienilor cred că oamenii de rând sunt proști și că nu văd cum spală banii prin diferite metode. Se înșală amarnic!

Vreau să vă spun că în vremea lui Nicolae Ceaușescu exista Legea 18, Legea controlului averilor ilicite. Cei care nu reușeau prin diverse expertize să-și justifice averea realizată prin salarii, moșteniri, donații, le era confiscată, fără să fie arestați și condamnați. Pe atunci nu se făcea atâta spectacol prin presă. Astăzi blestemul banului necinstit este mediatizat fără rost, doar așa de dragul circului, de ochii lumii."

Chiar că omul nostru are dreptate. Oare nu-i mai simplu să confiști averile nejustificate, decât să cheltuiești banii din bugetul statului cu întreținerea vinovaților prin închisori?

Lasă un comentariu