Grigore Vieru ar fi împlinit, în 14 februarie, 80 de ani. Ar fi putut cu adevărat să-i împlinească, să fie printre noi, și să fie sărbătorit peste tot acolo unde s-a întins patria limbii române, bucurându-se că încă mai visăm să fie coincidente patria de pământ cu patria de cuvinte a limbii române.
Dar fiindcă Domnul l-a luat prea repede la el, ne-a lăsat nouă opera, pe care să i-o sărbătorim citindu-i-o în tot orizontul ei, dinspre abecedarul său liric și până la tulburătoarele sale poeme dedicate mamei, țării-mamă, fraților săi de-un neam, cărora le-a trimis scrisoarea lui de dor: „Din Basarabia vă scriu,/ Dulci frați de dincolo de Prut./Vă scriu cum pot și prea târziu,/Mi-e dor de voi și vă sărut". (Scrisoare din Basarabia)
Grigore Vieru a iubit într-un fel aparte Transilvania, vorbind despre ea cum n-au făcut-o mulți: „...Aici se păstrează în toate/ Urmele lui Dumnezeu,/ Aici fratele pururi e frate/ La ușor și la greu. .../ Aici e familia sfântă,/ Neuitați cei din mormânt,/ Aici de iubire se cântă/ Și totu-i legământ./ Transilvania, Transilvania,/ Vatră caldă, luminoasă,/ Ca litania, ca litania/ De străveche și frumoasă...". Erau aceste versuri începutul unui gând, din 1990, când intenționa, împreună cu Doina și Ion Aldea Teodorovici, să dedice fiecărei provincii românești câte un imn. Din păcate, cel dedicat Transilvaniei, a fost singurul, în 1992 prăpădindu-se tragic cei doi, pe care Grigore Vieru îi considera ca și „copiii săi spirituali".
Grigore Vieru a avut mereu o emoție specială pentru Târgu-Mureș, unde a și fost prezentat în premieră imnul celor trei: Doina, Ion și Grigore.
Grigore Vieru face parte din acea rară categorie de poeți care scriu și literatură și fac și istorie.
Ne-am amintit de el în aceste zile la Târgu-Mureș, la Reghin, la Sighișoara...
La Târgu-Mureș, am adus cu câțiva ani în urmă, printr-un gest fratern alba-iulian, un bust în bronz și tot de atunci așteptăm „o minune pe lume", ca această creație a artistului Romi Adam să-și găsească loc definitiv, mai aproape de Eminescu, în acel Caenaculum pe care l-am conceput, alături de busturile altor nume importante ale culturii naționale: Nichita Stănescu, Romulus Guga, Serafim Duicu, Ion Vlasiu, Vasile Netea, Ovidiu Iuliu Moldovan, Romulus Feneș, Ion Fiscutean, ... într-un firesc gest de respect și prețuire a valorilor care definesc identitatea noastră culturală.
Momentul omagial dedicat lui Grigore Vieru, la bustul din fața Centrului Cultural „Mihai Eminescu" din Târgu-Mureș, este ideea unor tineri care cred în istoria noastră și în valorile neamului. E un semn bun, dătător de speranțe, că visul lui Grigore Vieru poate deveni cât mai curând realitate, că anul centenar al Marii Uniri ar putea găsi Basarabia întoarsă acasă.
