O parte din om se conjugă cu verbul „a avea", cealaltă parte se conjugă cu verbul „a fi"; important este ca partea lui „a fi" să fie măcar egală cu cea a lui „a avea". Cei pentru care „a fi" atârnă mai mult decât „a avea" sunt cei care trăiesc pentru a ști, pentru a afla, ceilalți sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de o incurabilă orbire spirituală. (fragment din „Arta conversației" de Ileana Vulpescu)
Iubesc frumusețea și înțelepciunea scrisului Ilenei Vulpescu, nu de azi, de ieri, și nu (doar) din patriotism local, domnia sa fiind olteancă get beget, născută la doi pași de Craiova, în Bratovoieștii Doljului.
Nici atunci, la începutul anilor '80, când citeam-reciteam (a câta oară!) „Arta conversației", „a fi" și „ a avea" nu se aflau mereu în echilibru, nici pe la noi, nici pe la alții. Existau, și pe la noi, și pe la alții, descumpăniri. Ele există și azi, și pe la alții, dar, ca la noi, parcă la „niminea"!
Într-o vreme când singura unitate de măsură e cea a (averii) banului, este cu atât mai greu ca agoniseala, sporirea bunătăților, bogățiilor ființei, sufletului, să țină cât de cât balanța în cumpănă!
La sfârșitul săptămânii trecute, muți tineri au sărbătorit Valentine's Day, dar, parcă, nu cu atâta zarvă, entuziasm, tam-tam ca până mai anii trecuți.
Încet, încet, centrul atenției, al interesului tinerilor se mută spre sărbătoarea neaoșă a iubirii, Dragobetele nostru identitar.
Sincer, mă bucur foarte mult de această, într-un fel, întoarcere acasă a tinerilor (de toate... vârstele!) la străvechi valori aparținând culturii populare tradiționale și credinței noastre strămoșești. Una dintre aceste valori este Dragobetele, sărbătorit în fiecare an în 24 februarie, zi în care, în calendarul creștin ortodox este trecută sărbătoarea „Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul".
Nu sunt un opozant înrăit al sărbătorii de import, Valentine's Day. În fond, este o sărbătoare religioasă a catolicilor, frații noștri creștini. Eu respect acest fond, în ciuda formelor... laice, mercantile care au învăluit sărbătoarea Sfântului Valentin.
La câte importuri toxice (în unele cazuri, la propriu) am făcut (sau am fost „consiliați" să facem) din occident, din „lumea liberă și civilizată", de la economic, social, cultural etc. sărbătoarea excesiv laicizată a Sfântului Valentin, mutată prin cluburi sau pe tarabe cu gablonțuri, este totuși...inofensivă.
De altfel, să recunoaștem că noi, românii, popor latin cu credință ortodoxă, am minimalizat prin comercializare, ducere în planul derizoriu al materialului, nu numai spiritul unor sărbători religioase catolice...
Ortodocși sau catolici, trăitori în această epocă a inerției afective, a cyber civilizației post moderniste, avem a lupta împreună întru izbânda civilizației iubirii, împotriva civilizației zeului ban!
Pentru că nu darurile materiale dau măsura iubirii, să ne dăruim unii altora, ortodocși sau catolici, sau de oricare altă credință am fi, IUBIRE, în sensul cel mai înalt, curat și luminos al cuvântului! Dăruind, ne vom îmbogăți sufletul, oricât de săraci material am fi!
Tot săptămâna trecută, cu două zile înainte de Valentine's Day, s-a deschis în București Librăria Cărturești Carusel! Poate fi considerat ca un dar al unor iubitori, prețuitori și difuzori de carte, către alți iubitori, „consumatori" de carte din București și nu numai! Un dar de mare preț, care arată ca o adevărată bijuterie, ca design, decorațiuni etc.
Acest adevărat... mall cultural „locuiește" oarecum atipic, pe o stradă, Lipscani, cu veche tradiție...comercială! Este locul ideal de unde poți... cumpăra un... dar pentru un om drag: o carte!
Ce istorie are „casa" de pe str. Lipscani nr 55! Localul are o vechime de peste 150 de ani și în 1900 a fost cumpărată de o veche familie de bancheri, Chrissoveloni. De altfel, până în 1948, clădirea a fost domiciliu și sediul băncii familiei.
Gestul făcut în urmă cu doi ani de moștenitorul Jean Chrissoveloni, a uimit lumea: a investit 1 milion de euro în renovarea imobilului, care ajunsese o ruină! Dar nu suma, deloc neglijabilă, șochează, ci dorința expresă a moștenitorului, ca acest spațiu să fie destinat unui așezământ cultural. „Cărtureștilor" le-a plăcut ideea (și clădirea), și așa a apărut... bijuteria arhitectural-culturală din str. Lipscani nr 55!
Din câte am citit, n-a fost mare înghesuială la deschidere, doar câțiva oameni au așteptat la intrare momentul festiv al „deschiderii porților".
Îmi imaginez ce afluență ar fi cunoscut librăria chiar din primele momente ale deschiderii, dacă s-ar fi distribuit gratuit sau „la promoție", la juma' de preț, pe lângă o carte, și o tigaie, o cratiță, un fier de călcat, ceva, acolo'șa!
Chiar și fără astfel de „stimulente", tot s-au adunat circa 100 de participanți-vizitatori-posibili cumpărători-consumatori.
Am văzut pe net că sunt și cârcotași, cărora nu le place acest așezământ de cultură, din diverse, nefondate și închipuite motive. Poate sunt chiar cei dezamăgiți că la deschidere nu s-au distribuit tigăi și „crătiți". Când le va trece „supărarea", vor veni aici, în librărie, să-și tragă un selfie având în fundal un perete de cărți.
Scriam mai sus că Librăria Cărturești Carusel este „un loc curat și bine luminat" (vorba lui Hemingway), un loc ideal de unde poți cumpăra un dar de mare preț (nu despre prețul material e vorba), o carte! Ei, bine, la câtă deculturalizare bântuie de ceva vreme societatea noastră (și, de fapt, întreaga lume!), la cât dezinteres pentru carte, pentru lectură se manifestă printre oameni de toate vârstele, mai lipsea „capacul": timbrul literar!
Proiectul de lege inițiat de 84 de parlamentari reprezentând partide din tot spectrul politic a trecut în 8 decembrie 2014 de Senat, peste o săptămână a fost prezentat Biroului Permanent al Camerei Deputaților. În 3 februarie a.c., proiectul a primit avizul Comisiei Juridice, de disciplină și imunități. Iată cum sună primul paragraf al Proiectului: „În vederea susținerii și dezvoltării culturii naționale în diversele ei forme de exprimare artistică: literatură, cinematografie, teatru, muzică, folclor, arte plastice, arhitectură, divertisment, în scopul protejării și conservării moștenirii culturale, dezvoltării creativității contemporane, promovării valorilor culturale, se instituie timbrul cultural".
Sună bine, dar atât! Nu știu cum va susține și dezvolta acest timbru cultura națională dacă din el se va „construi" un zid care va ține la distanță de oameni cartea, cinematograful, teatrul, sala de concert, expoziția etc.!
Nu știu cum va încuraja această lege cinematografia, teatrul, muzica, folclorul, dacă va taxa accesul (biletul de intrare), precum sunt taxate băutura și tutunul.
Nu vreau să știu ce instituții vor avea de câștigat cu această lege. Îmi e de-ajuns să știu că prețul unei cărți va ajunge de-a dreptul prohibitiv pentru iubitorii de carte (câți or mai fi), ca să nu mai vorbim de elevi și studenți.
Să nu ne mai mirăm-lamentăm că strănepoții lui Gutenberg și cartea tipărită pierd teren în lupta cu internetul și cu cărțile virtuale!
