Dacă tot se vorbește despre Testamentul lui Petru

Elaborat în 1725, Testamentul lui Petru I, țarul Rusiei (1672-1725), a fost adus la Paris, în anul 1757, de către ambasadorul Franței la Petersburg, și predat regelui Ludovic al XV-lea. Acest document, publicat la Paris în anul 1843, a fost citit și comentat cu mare interes, în anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete încoronate din Europa, de politicieni, istorici și oameni de cultură. Considerat de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Mare reprezintă un text a cărui valoare rezidă în confirmarea, prin fapte istorice, a recomandărilor către urmași elaborate de țar sau atribuite acestuia. Implicațiile pentru actualitatea geopolitică internațională și, în particular, pentru cea românească, sunt extraordinar de importante, permițându-ne să înțelegem multe lucruri care se întâmplă, acum, sub ochii noștri.

Textul Testamentului

În numele Prea Sfintei și Nedespărțitei Treimi, Noi Petru I, către toți urmașii noștri moștenitorii Tronului, Guvernanților și nației rusești. Marele Dumnezeu, de la care avem existența și Coroana noastră, luminându-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stăpâni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că națiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime aproape de a lor cădere. Urmează, dar, a fi ele subjugate de un popor tânăr și nou, când va ajunge la întregimea creșterii sale și va căpăta toată a sa putere... Eu am găsit Rusia ca un pârâiaș și o las ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească statornicie. A ține nația rusească necurmat în stare de război, spre a avea pe soldații ei pururea deprinși la război... Războiul să ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei și a înaintării ei în înflorire. A chema prin toate putincioasele mijloace, de la națiile cele învățate ale Europei, Comandiri în vreme de război și oameni învățați în vreme de pace, spre a face ca nația rusească să capete foloase de la celelalte nații, fără a pierde nimic din ale sale proprii. A se amesteca în toate pricinile și dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele țări care, fiind mai în apropriere, interesează mai cu seamă. A vârî vrajba în Polonia, a hrăni în ea tulburări necontenite; a câștiga cu bani pe cei mai puternici, a avea înrâuriri în Dietele lor, spre a putea lucra la alegerea Crailor lor și a-și face partizani în Polonia... Dacă puterile vecine s-ar împotrivi, să le împace împărțind-o cu ele... A lua cât s-ar putea mai mult din hotarele Suediei și a ști cum să se facă ca însăși ea, Suedia, să-i deschidă război, spre a-i găsi pricină de a o subjuga... A dezbina Suedia de Danemarca și, cu luare aminte, a hrăni rivalitățile lor. A însoți Prinții ruși întotdeauna cu prințese din Germania spre a înmulți influența noastră acolo... să se unească de la sine la pricina noastră. A căuta alianță de comerț cu Englitera, mai mult decât a oricărei alte Puteri, pentru ca ea are mă mult trebuință de NOI... a schimba cheresteaua noastră și alte produse cu aurul ei și a face ca negustorii și matrozii ei să-i deprindă pe cei ai nației noastre spre navigație și comerț. A se întinde neîncetat către Nord, pe marginea Mării Baltice, și către Sud, pe marginea Mării Negre. A se apropia cât mai mult de Constantinopole și de India, că acel ce va stăpâni acolo va fi adevăratul stăpânitor al lumii... A străbate până la golful Persic, a restatornici, de se poate, comerțul cel din vechime al Orientului, și a se întinde până în India, care este magazia lumii... A căuta și a câștiga alianța Austriei... a o sprijini în zadarnicele ei închipuiri de a stăpâni Germania... iar prin taină a întărâta dușmănia Prinților Germaniei împotriva ei... A face de a se interesa curtea Austriei ca să izgonească pe Turci din Europa, și a nimici pretențiile ei când vom subjuga Constantinopole... A face pe toți grecii dezbinați ce sunt împrăștiați în Ungaria, Polonia și alte țări, să se lipsească de ele și a se reface sprijinul lor, și a intermedia o asociație universală; aceștia vor fi tot atâția prieteni pe care Rusia îi va avea în statul fiecărui dușman al ei. După ce Suedia se va dezmembra, Persia se va birui, Polonia se va subjuga, și Turcia se va supune..., a propune foarte tainic la curtea Franței, apoi la cea a Austriei, de a împărți cu ele imperia lumii, măgulindu-se ambiția și iubirea lor de sine... Rusia să se ajute cu ele pentru a le desființa pe urmă... Dacă amândouă aceste curți vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se știe cum să împartă între ele gâlceava și a le face să se slăbească una pe alta... Apoi, Rusia, folosindu-se de un prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu două flote mari ce vor năpădi Franța. Aceste două țări biruindu-se, celelalte părți ale Europei vor trece lesne și fără împotrivire sub jugul Rusiei.

(Text apărut la Iași în 1892 și reprodus pe internet de George Cautișanu, apărând doar unele prescurtări care nu modifică sensul.)

Lasă un comentariu