În urmă cu zece ani, un evlavios apicultor, pe nume Isidor țiminis, s-a gândit să introducă într-unul din stupii săi o icoană cu Răstignirea Domnului. Deschizând stupul, la puțin timp după aceea, a constatat cu uimire că albinele au arătat respect și evlavie față de icoană, pe care au „brodat-o" cu ceară, lăsând neacoperite chipul și trupul Domnului.
De atunci, în fiecare primăvară, acesta introduce în stupii săi icoane cu Mântuitorul, cu Maica Domnului sau cu sfinți, iar rezultatul este mereu același. Cândva i s-a dus o piesă lucrată manual, la o mănăstire de maici, reprezentând dealul Golgotei cu cele trei cruci. Albinele au „brodat" cu ceară întreaga suprafață a compoziției, lăsând a se percepe clar crucea Mântuitorului și cea a tâlharului din dreapta Sa, în timp ce crucea tâlharului din stânga au acoperit-o cu un strat gros de ceară.
Ultima dată i-am dus și noi o icoană a Sfântului Întâi Mare Mucenic și Arhidiacon Ștefan, al cărui nume îl poartă și umila noastră editură. După cum veți constata și din fotografia pe care o publicăm aici, albinele au înveșmântat întreaga icoană în ceară, lăsând neacoperite chipul și trupul Sfântului.
Din nota introductivă a cărții „Dragostea sfinților pentru animale și dragostea animalelor pentru sfinți", Monahul Simon, needitată în limba română
(sursa Blogul Sfântul Munte Athos)
