Libertatea absolută e un ifos absolut

Cel mai trist lucru în viață nu este că ne pierdem libertatea, ci că ne-o dăm noi de bunăvoie. Nu faptul că ni se pun lanțuri este lucrul cel mai greu, ci acela că suntem legați cu lanțurile pe care noi înșine le-am fabricat. De fiecare dată le fabricăm pentru alții, uitând că într-o zi am putea să fim și noi legați. O asemenea înlănțuire poate avea, de cele mai multe ori, din păcate, urmări veșnice.

Între legendele orientale, există o relatare foarte veche, în care ni se povestește despre un fierar care se ocupa cu facerea lanțurilor. Era atât de iscusit, încât reușea să desfacă orice fel de lanț și la rândul lui făcea lanțuri pe care nu le desfăcea nimeni, nici chiar el.

Odată, spune legenda, împăratul s-a supărat pe el și a poruncit străjerilor să-l arunce în temniță, legat în lanțuri. Râzând în sinea lui, de hotărârea împăratului, nu și-a pus nicio problemă, convins că va desface lanțul și va scăpa. Cu încredere a început să verifice verigile, căutând-o pe cea slabă… Deodată, constată cu stupoare că lanțul cu care fusese legat era un lanț făcut de el însuși și nu putea să fie desfăcut.

Volumul „Pelerin spre înaltul Cer", apărut la Editura „Nico", se găsește le Catedrala Mare

Lasă un comentariu