Informația exprimă o realitate greu de înțeles pentru cei care își păstrează bani în depozitele din bănci, mai ales în lei. Dar nu au de ales, trebuie să accepte, dacă le este teamă de hoți să-și țină banii economisiți cu multe sacrificii la saltea (cei care au adunat multe milioane de euro, prin pungășii făcute cu statul, le păstrează în băncile din alte țări, în conturi secrete).
Însă, asta-i realitatea oferită de bănci și de politica monetară promovată de Banca Națională a României, prin președintele ei, Mugur Isărescu. „După ce plătești impozitul pe câștigul din dobânzi (de 16%) și comisioanele de retragere de numerar sau de administrare, unele unice în Europa, un deponent ajunge să constate, la scadență, că a ieșit în pierdere, dacă ia în calcul și rata inflației". Mai exact spus, ai depus economiile în depozit la o bancă sau la mai multe, cu siguranță intri în pierdere, deoarece, toate băncile din România, mai ales cele mari, nu mai acordă dobânzi la depozite în lei, care să asigure clienților, la scadență, un câștig real. Conform calculelor făcute de revista „Capital" „nici măcar una dintre cele mai mari 15 instituții de credit, care adună peste 95% din totalul depozitelor din România, nu mai poate fi atractivă pentru un client care așteaptă să câștige ceva din plasarea economiilor. La un depozit în valoare de 5.000 de lei constituit pe o perioadă de trei luni, adică cea mai utilizată scadență, pierderile reale ajung până la 58 de lei", iar la un depozit de 10.000 de lei constituit pe un an câștigă circa 57 de lei.
Băncile motivează scăderea dobânzilor acordate la depozite în lei cu faptul că sunt nevoite să reducă tot mai mult dobânzile pentru creditele oferite clienților, persoane fizice și juridice, solicitanți de împrumuturi din care să-și susțină afacerile sau să investească în construirea de case, spații de producție sau comerciale, să-și cumpere autoturisme sau bunuri de folosință îndelungată, și, nu în ultimul rând, bani pentru nevoi curente.
Deci, majoritatea băncilor acordă dobânzi la depozitele populației doar de până la 2%, sau chiar sub nivelul dobânzii-cheie a BNR, mai exact de 2,25% pe an, care este sub nivelul plasării lichidităților între ele. Iată de ce președintele BNR, domnul Mugur Isărescu, transmite băncilor un avertisment clar: „Eu cred că multe bănci au și depășit măsura (este vorba de reducerea dobânzilor la depozite). E și motivul principal pentru care am redus dobânda-cheie doar cu 0,25% p.p.".
Dacă adunăm impozitul de 16% plătit pentru banii obținuți din dobânzi și comisioanele de administrare și retragere a sumelor și mai adăugăm inflația la zi, aflăm cu stupoare că nu am obținut niciun câștig. Astfel că, după banii păstrați în depozite la bănci, în loc de a câștiga ceva ne trezim că suntem datori față de aceleași bănci care ne folosesc economiile pentru a obține sume importante în urma investirii lor cu dobânzi mai mari decât cele pe care ni le oferă pentru leii ținuți în bancă. Că lucrurile stau așa rezultă și din declarațiile unor bancheri care susțin că nu au nevoie de banii populației (de depozitele clienților dornici să economisească), că au suficiente lichidități să susțină creditarea economiei și a persoanelor fizice prin credite negarantate, cât și garantate. Însă, realitatea este cu totul alta. După recenta reducere a dobânzii-cheie de către BNR, la 2,25%, doar câteva bănci mai acordă o dobândă pe termen lung (6 luni sau un an) de până la 2%, cele mai multe au redus-o la 1% și chiar la 0,1%, cât era la depozitele la vedere. În ciuda faptului că la ora actuală creditarea se face aproape numai în lei, dobânzile la împrumuturile în moneda națională sunt sub nivelul celor în euro sau dolari care au încă niveluri mai mari, să nu mai vorbim de franci elvețieni.
În concluzie, băncile nu sunt dispuse să dea credite, de unde și motivul pentru care nu au nevoie de lichidități, de banii atrași de la populație și de scăderea dobânzilor la credite. Ca urmare a acestei politici practicate de bănci, cei care își păstrează banii în depozite nu se aleg cu nimic dacă țin leii în bancă. De câștigat au numai băncile care, se folosesc de banii depunătorilor. Asta da strategie de afaceri.
