Nici nu știu cum mi-aș putea îndrepta scrisul dezvăluind opiniei publice, descriind un lucru pe care, de-a lungul anilor, l-am tot arătat, fără ca cineva abilitat din sferele atâtor instituții statale având menirea să vegheze la bunul mers al societății și respectarea legilor țării să ia vreo cât de mică măsură de îndreptare. După un tipic al unor date din calendar, se țin târguri de animale în diferite localități. Un astfel de pseudo-târg animalier se ține, de când „lupul și cățelul", și la Daneș, în chiar apropierea podului de peste Târnava Mare, în apropiere de satul Seleuș. Ca de fiecare dată, forfotă mare, organele îndrituite la post, căruțe trase de bidivii, în care sunt așezate lăzi cu porci și purcei, miei, oi, sau capre, un șir cârnățat dinspre satele mai apropiate sau depărtate se tot înghesuie spre intrarea târgului. Mașini spoite cu bălegar forfotind înspre răzorul din apropierea drumului, de unde, pur și simplu, de sub coviltirul mașinilor, sunt împinși vițeii, vacile, oile, putând să se schilodească în orice clipă prin pasul făcut în gol. De fapt, ce ne intrigă la acest așa-zis târg de animale este lipsa condițiilor elementare privind normele igienico - sanitar - veterinare cerute în vederea autorizării unui astfel de târg de către Primăria Daneș, gândindu-ne la ocoșul neschimbabil primar Niculaie Mosora, cel care mai degrabă și întotdeauna se gândește mai mult la înfrumusețarea palatului primăriei și a scaunului de primar bine înjilțat, decât să întocmească un plan de măsuri după care, conform legilor în vigoare, să cuprindă dotarea unui astfel de maidan înglodat. De fapt, se mai poate mândri cu un drum asfaltat de câteva zeci de milioane de lei noi, care aș zice că duce spre nicăieri, dacă nu am cunoaște că pe unde trece acel drum asfaltat nu ar avea el pământul. Așa că, la târg, ca la târg, nu tu rampă de încărcare și descărcare pentru animale, nu tu punct de control sanitar-veterinar, nu tu budă pentru ușurarea omului după atâtea beri și mici, ajungând unii strânși la brăcinare să li se oglindească fesurile în bătaia soarelui ținându-se de tufele de pe marginea Târnavei. Nu tu fântână pentru adăparea animalelor, nu tu creplă, nu tu sector de cai, un altul pentru vaci, sau pentru porci, nu tu post de control veterinar sanitar la intrare în târg, fie el chiar și ambulant, peste mulțimi animale și puzderii de oameni un amalgam de țipete, hăhăituri și pleznituri de bici șicuind pe deasupra unor biete animale înfricoșate. Să nu mai vorbim de condițiile mai mult decât mizere în unii își vând berea și micii, în apropierea de dosul animalelor, în floșcăiala mirosului de balegă amestecată cu fumul străveziu al micilor puși pe grătar, întorși de tot aceleași mâini unsuroase care numără și banii. Ce este cu adevărat deranjant, despre „găselnița" de la Daneș, nu o dată am adus la cunoștința opiniei publice, descriind acest nefast mijloc de a face negoț, gândindu-ne că, doar-doar, vreo instituție se va autosesiza și va stopa un astfel de flagel, unde chiar și pupezei lui Creangă i-ar pieri pupăzitul văzându-l. Bine că la intrarea în așa-zisul obor, doi conștiincioși funcționari din primărie își fac treaba, „purecându-i" pe toți după numărul și rasa animalelor, jumulindu-i la propriu de banii puși la intrare. De vreme ce târgurile, de felul celui de la Daneș, nu corespund celor mai elementare condiții de funcționare, ne întrebăm dacă aceste maidane înnoroiate, ca să existe, au autorizările necesare, ce documente stau la baza acelor autorizări și cine pune semnătura pe ele. Având certitudinea că doar așa vom arăta un dram de compasiune și umanitate față de animale, dacă nu față de oameni, dacă tot ne ocoșim și ne credem ocrotitori ai acestora, odată ce în mare parte NU se respectă cele mai elementare condiții, bașca nici prevederile Legii 205/2004 republicată în 2014, privind protecția animalelor, aplicarea normelor sanitare, veterinare și de zooigienă, privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, exploatarea, ocrotirea și bunăstarea acestora. Poate acum, în ceasul al 12-lea cineva din cei sus-puși se va gândi la aplicarea unor astfel de măsuri instituționale în care bietele animale nu vor mai avea de suferit de pe urma nepăsării, să nu spunem indolenței atâtor „de animale iubitori"
