În loc de epilog, compasiune și multă durere

Distribuie pe:

Un telefon primit de la domnul Valeriu Bogdan - încă șeful Poliției Locale Sighișoara -, prin care acesta îmi solicita o întâlnire, în vederea unei declarații de presă pe marginea nenorocirii ce s-a abătut asupra celor două familii care și-au pierdut, tragic, cei doi copii, în luna ianuarie, găsiți morți în albia Târnavei după aproape două luni, m-a făcut să mă grăbesc spre sediul acestei instituții.

Discuția a fost practic continuarea celei din data de 24 ianuarie 2015, când, aflându-mă în cabinetul acestuia, a primit un telefon despre acest subiect, convorbire telefonică pe marginea căreia am discutat apoi, dl. Bogdan Valeriu fiind preocupat de găsirea unei soluții pentru această nefericită întâmplare.

În febrila căutare a celor doi copii dispăruți, un echipaj ISU din Timișoara, specializat în acțiuni de căutare, a fost contactat de părinți, pentru a contribui la investigațiile pe seama celor doi copii dispăruți. Potrivit celor din Timișoara, venirea lor la Sighișoara s-ar fi făcut fără nicio cheltuială, doar că era nevoie de o solicitare scrisă din partea autorităților locale, cu privire la efectuarea demersului de căutare a celor doi copii. Din cele declarate de șeful Poliției Locale, acesta a adus la cunoștința interimarului primar Dan Bândea cererea celor de la Timișoara, care, însă, nu a dat curs acesteia. Răspunsul autorităților sighișorene fiind o mare tăcere, băgată sub preșul uitării. Văzând acest dezinteres pentru soarta unor copii ai orașului - dovadă acel gest de a nu răspunde unor oameni cu suflet din cealaltă parte a țării, care au vrut să ajute, pătrunși fiind de durerea părinților acelor copii - nu poți decât să te indignezi.

Acum, după ce deznodământul tragic s-a produs și cei doi bieți copii au fost găsiți descărnați de apele înghețate ale Târnavei, pe șeful poliției locale încă îl încearcă un sentiment de revoltă. Cum își permite cineva să trateze, cu atâta indiferență și nepăsare, cererea unor oameni de bine, care nu voiau decât să ajute comunitatea în fruntea căreia, vremelnic, ai fost numit.

Este de prisos a mai comenta o atare situație, totuși câteva concluzii trebuie trase. Mâna întinsă spre cel căzut, ajutorul dat atâtor năpăstuiți, facerea de bine, morala creștină trebuie transformate în fapte, nu văzute doar din mersul mașinii sau unor promisiuni fără acoperire, care demult nu mai au niciun suport.

Omul de rând, bun doar să achite dări și să voteze prostit de atâtea promisiuni goale, de care este suprasaturat în timpul campaniilor electorale, duse tot pe bani publici, s-a suprasaturat de atâtea promisiuni mincinoase. Poate și de aceea, mulți dintre cei care se cred „purtătorii de grijă" ai celor din jur, arătându-și nemernicia prin faptele lor și prin modul cum se comportă în situații limită, nu mai au credibilitate, mulți dintre ei devenind păpușarii atâtor afaceri necurate.

Pătrunși de compasiune pentru durerea celor două familii greu încercate, nu ne rămâne decât să-l rugăm pe Dumnezeu, prin bunătatea Lui, să întărească sufletul părinților, iar nouă, oamenilor, puterea de a trece peste pragurile vieții, având în conștiință și facerea binelui aproapelui, nu numai al nostru, știind că, la final, în afară de cele două mâini încrucișate pe piept, nu luăm cu noi nimic din tot ce este material bogăție, decât faptele noastre.

Lasă un comentariu