Mi-a povestit cineva despre un preot care făcea vizite credincioșilor. Când a sunat la poarta unei case anume, a răspuns la ușă o fetiță. Preotul a cerut s-o vadă pe mama ei, dar fetița l-a întrebat:
- Sunteți bolnav?
El a răspuns că nu, iar fetița l-a mai întrebat:
- Sunteți rănit?
Preotul a răspuns din nou:
- Nu.
Apoi, fetița a întrebat dacă a venit deoarece știa pe cineva rănit sau bolnav. Când, din nou, răspunsul părintelui a fost negativ, fetița i-a spus:
- Atunci n-o puteți vedea pe mama, pentru că ea se roagă de la ora nouă la zece.
Era nouă și douăzeci, dar preotul s-a așezat liniștit pe scări și a așteptat patruzeci de minute ca să poată vorbi cu ea. La ora zece, femeia a intrat cu lumina slavei cerești strălucindu-i pe față, și abia atunci părintele a înțeles de ce casa lor era așa de luminoasă; a înțeles din ce cauză cei doi fii ai ei erau studenți la seminarul teologic, iar fiica ei era misionară.
Iadul întreg nu ar putea smulge un băiat sau o fată de lângă o astfel de mamă!
Volumul „Pelerin spre înaltul Cer", apărut la Editura „Nico", se găsește la Catedrala Mare
