Un băiat iubea o fată, aşa de mult o iubea că a vrut să-i dăruiască fetei un cadou deosebit, romantic: a făcut un buchet dintr-o mie de fâşii de hârtie şi i l-a dăruit cu multă iubire. Băiatul lucra într-o companie şi viitorul lui nu se întrevedea. Cu toate acestea cei doi erau foarte fericiţi împreună. Până într-o zi, când fata i-a spus că urmează să plece la Paris şi că nu se va mai întoarce. Fata i-a spus şi că nu vede niciun viitor împreună cu el, aşa că e mai bine să meargă fiecare pe drumul lui. Băiatul a simţit că i se frânge inima, că o ia razna...
După ce şi-a recăpătat încrederea în sine, băiatul a muncit din greu zi şi noapte, gândindu-se cam ce ar putea să facă. Într-un final, după atâta muncă şi cu ajutorul prietenilor, băiatul şi-a înfiinţat propria companie.
Într-o zi ploioasă, pe când conducea maşina, a văzut pe stradă un cuplu în vârstă sub aceeaşi umbrelă, mergând în aceeaşi direcţie cu el. Nu i-a luat mult timp să-şi dea seama că erau părinţii fostei lui iubite. Cu inima bătându-i repede, s-a oprit lângă cei doi, socotind că vor observa maşina lui luxoasă, semn că a reuşit în viaţă!
Înainte să-l observe, băiatul i-a văzut pe cei doi îndreptându-se spre cimitir. S-a dat jos din maşină şi i-a urmat. Imediat a văzut chipul fostei lui iubite zâmbind, aşa cum obişnuia să-i zâmbească, într-o fotografie de pe piatra unui mormânt şi, alături, buchetul lui din fâşii de hârtie.
Atunci l-au observat şi părinţii fetei. Băiatul s-a apropiat de ei şi i-a întrebat ce s-a întâmplat? Părinţii iubitei i-au răspuns că fata lor n-a fost plecată în Franţa, ci doar că era bolnavă de cancer. Prin urmare, a ales să-l părăsească. Fata le-a spus părinţilor că, atunci când va veni clipa să plece, îşi doreşte ca bucheţelul să fie acolo lângă ea, în speranţa că poate, într-o zi, soarta îl va aduce pe iubitul ei la mormânt şi va lua câteva fâşii ca amintire.
Ascultând povestea, bietul băiat izbucni într-un plâns amar, disperat.
Volumul „Pelerin spre înaltul Cer", apărut la Editura Nico, se găseşte le Catedrala Mare
