Nici nu s-a terminat bine Revoluţia Română din Decembrie 1989, prin al cărei ecou internaţional AVO i-a confecţionat lui Lászlo Tökés o imagine propagandistică de „personalitate-simbol", de „largă notorietate", că acest Mare Provocator din ierarhia reformată, „uitând" că Decalogul interzice furtul, minciuna şi pofta către tot ce este al semenului, şi-a început în exteriorul României acţiunea antiromânească cu o violenţă iredentistă unică în Europa! Astfel, din postura sa de campion internaţional al defăimării României, folosindu-se de minciuni prin care să „justifice" desprinderea Transilvaniei de România şi intrarea acesteia în sfera de influenţă a Ungariei „prietene", Tökéş a făcut tot ce este posibil ca să dezinformeze oficialităţile S.U.A., Canadei, O.N.U., U.E. etc. S-a mers până acolo, încât nu contează că acţiunea lui putea să degenereze într-un război civil (interetnic) la Tg.-Mureş, în ziua de 16 martie 1990 a cerut preşedintelui american Bush să nu acorde României clauza naţiunii celei mai favorizate, iar la O.N.U. a invocat sprijinirea comunităţii maghiare din Transilvania pentru obţinerea autonomiei teritoriale şi oficializarea limbii maghiare! El devenea aşadar „vârful de lance" al neorevizionismului maghiar în Europa, un fel de „fitil" prin care se poate aprinde „butoiul cu pulbere" al U.E., falsificând grosolan realităţile interetnice din istoria Transilvanie: prea uşor s-a lăsat incitată comunitatea maghiară din Transilvania, beneficiară a aceloraşi drepturi ca şi românii, să îşi dea votul unor lideri care niciodată nu au acceptat drepturi egale cu românii şi nu au vrut să trăiască laolaltă cu românii… în România! Cu ochii lor aţintiţi permanent la semnalul venit prin „portavocea" L.T., via Budapesta, o bună parte a maghiarilor din ţara noastră au început să rezoneze din ce în ce mai intens cu ideea că nu pot să trăiască o viaţă prosperă deoarece apartenenţa la România îi dezavantajează! „Soluţia" vieţii lor „civilizate" ar fi, pentru ei, să joace pe „cartea Budapestei"! Şi astfel, cu năravurile unor inşi de teapa lui L.T., maghiarii au început să îi trateze tot mai nefavorabil pe români, până la alungarea lor din judeţele Covasna şi Harghita! S-a ajuns să fim percepuţi în lume ca o naţiune nu de persecutaţi, ci de persecutori: noi românii suntem, după delirul eurodeputatului L.T., autorii unor „ample campanii de genocid şi etnocid"! Ca să dovedească „cruzimea" de care dăm dovadă faţă de maghiari, după ce un sfert de secol ne-au condus fără să respecte Constituţia ţării în care trăiesc, capetele înfierbântate ale unor maghiari au şi atins limitele tristei performanţe de a ne denigra cu o „mostră" incredibilă de … „purificare" etnică: l-au prezentat pe cetăţeanul român Mihăilă Cofariu, linşat la Tg.-Mureş de către maghiari iresponsabili, drept… un maghiar! Pe o asemenea tipologie de manipulare s-a construit de altfel mitul a cât de nedreptăţiţi, de batjocoriţi şi umiliţi sunt maghiarii României!
În acest context calomnios, vădit antiromânesc, L.T. a fost mereu cu un pas înaintea altor extremişti maghiari de pe la noi în ce priveşte punerea în aplicare graduală a strategiei „pan-românească" şi „pan-ortodoxă" (cum declara, când era vicepreşedinte în parlamentul Europei, ziarului „Magyar Hirlap"): la început, s-au gândit cum să organizeze o enclavă maghiară în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, după care, în spiritul lui Horthy, au revendicat şi zona istorică a Partiumului, cu Maramureşul voievodal şi Bihorul lui Menumorut (proiectul de autonomie îi aparţine deputatului Attila Cseke, „persecutat" de români până la a-i da pe mână funcţia de ministru al Sănătăţii)! Fiind mai radical din fire, că doar „rangul" îl obligă, L.T. a supralicitat cu revendicarea integrală a Transilvaniei: oficialilor de la Bruxelles, ca şi celor de la Budapesta, el le-a propus să accepte ca în Transilvania să fie instituit un Protectorat al … Ungariei (teritoriul României este fărâmiţat, conform deputatului Bogdan Diaconu, de o reţea de ONG- uri „patronate" de L.T. şi finanţate de Ungaria)! În mod surprinzător, mai ales după ce s-a grăbit să-i coopteze pe maghiari la guvernare, prim-ministrul Ponta s-a arătat contrariat când a aflat că, la 27 iulie 2013, chiar pe teritoriul României, la Băile Tuşnad, L.T. i-a propus lui Viktor Orban ca, împreună cu guvernul pe care îl conduce acesta, să construiască „un sistem de cooperare naţională astfel încât să ofere protectoratul Transilvaniei"! Ponta, recurgând atunci doar la o „înţepătură" declarativă, s-a eschivat aruncând „pisica moartă" în „ograda" Preşedinţiei: „declaraţiile lui Lászlo Tökéş nu sunt doar insultătoare, ci chiar penale şi ar fi trebuit sancţionate şi de preşedintele Traian Băsescu, dacă România ar fi avut un preşedinte"! Adevărul este însă că, la un astfel de atentat premeditat la siguranţa naţională, nici Parchetul General nu s-a sinchisit să se autosesizeze din oficiu! Oare îl va trezi din letargie noul preşedinte ales, Iohannis, care s-a folosit în campania sa electorală de sloganul prioritar al întronării Legii în România ? Vom vedea! În orice caz, L.T. nici nu s-a impacientat câtuşi de puţin că încalcă grav legile ţării unde s-a născut şi i-a răspuns prim-ministrului român că maghiarii din Transilvania s-au „săturat ca Bucureştiul să administreze Ardealul ca pe un soi de colonie. Istoria ultimelor decenii a demonstrat … că … puterea de la Bucureşti este incapabilă de o guvernare corespunzătoare"! Este clar, dar fals, monşer L.T.! Nu Bucureştiul este cel care administrează de atâţia ani Ardealul, ci o mână de impostori maghiari din Transilvania au administrat ani de-a rândul România ca pe o colonie… Este o diferenţă ca între cer şi pământ, ori ca între Avram Iancu şi, scuze!, Sabin Gherman…
