În şedinţa din 4 martie 2015, Guvernul a aprobat, printr-o hotărâre, cadrul instituţional şi unele măsuri pentru protecţia sistemelor de calitate a produselor agricole şi alimentare, precum şi autorităţile responsabile cu verificarea pe piaţă a etichetării şi utilizării logo-ului naţional sau comunitar.
Astfel, prin actul normativ se stabileşte că autoritatea responsabilă cu verificarea documentaţiei necesare pentru obţinerea sistemelor de calitate a produselor agricole şi alimentare este Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, iar Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va fi organismul responsabil cu verificarea pe piaţă a etichetării şi utilizării logo-ului comunitar sau naţional.
Logo-ul naţional este simbolul care figurează pe etichetele produselor agricole sau alimentare româneşti ce se comercializează sub o denumire înregistrată în Registrul Naţional al Sistemelor de Calitate, iar corectitudinea datelor cuprinse în caietul de sarcini se verifică şi se certifică de către organisme de inspecţie şi certificare a produselor agricole sau alimentare. Costurile aferente verificării şi certificării realităţii datelor cuprinse în caietul de sarcini, precum şi cele aferente controlului respectării caietului de sarcini sunt suportate de grupul de producători vizat de controlul respectiv.
Procedura de înregistrare şi verificare a documentaţiei pentru dobândirea unui sistem de calitate a unui produs agricol sau alimentar se aprobă prin ordin al ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Conform actului normativ, sistemele de calitate protejată a produselor agricole şi alimentare reprezintă o modalitate de recunoaştere a calităţii produselor agro-alimentare care au o caracteristică influenţată de aria geografică şi oferă producătorilor instrumentele corespunzătoare de identificare şi promovare a acestor produse ale căror caracteristici specifice sunt protejate la nivel naţional şi european.
Pentru a obţine protecţie, produsul trebuie să aibă o reţetă tradiţională sau un mod de producţie tradiţional, iar materiile prime sau modul de producţie trebuie să confere caracterul tradiţional al produsului în raport cu alte produse. Perioada minimă de existenţă a unui produs pe piaţă pentru a dobândi recunoaşterea este de 30 de ani.
