După 25 de ani de teroare psihică maghiară, sub „bagheta" iredentistă a marelui instigator Lászlo Tökés, România este o ţară aproape ruinată economic şi parţial descompusă sub aspect patriotic! La cel mai înalt nivel al Statului Român, se acordă distincţii trădătorilor şi batjocoritorilor României, în fond nişte nulităţi cu pretenţii de „mari" oameni de cultură! Nu se mai poartă iubirea de neam şi de Biserică, acum acestea sunt nişte „reminiscenţe" cam stânjenitoare: sunt considerate de unii o „ruşine"! S-au mai găsit şi o mână de renegaţi români care ţin morţiş să ne convingă că s-au săturat de România, că şi-ar dori să trăiască într-o ţară „ca afară"! Dar este însă prea frumoasă România, ca să renunţe aşa uşor, până şi „curtezanii" de pe-afară, la „mâna" ei transilvană! De altfel, „naşul" Tökés de mult urzeşte verzi şi uscate, doar-doar vom ceda… Ne-au alungat zeci de mii de români din judeţele Harghita şi Covasna, săvârşind atrocităţi pentru „secretizarea" cărora s-a interzis dezbaterea în Parlamentul României a Raportului întocmit în 1991… Ne-au deposedat prin proceduri diabolice de proprietatea asupra bogăţiilor naturale, aşa încât peste 80% din titularii licenţelor de exploatare a bogăţiilor naturale din Transilvania sunt de origine maghiară… Ne-au „furat" Clujul, sub aspectul retrocedărilor imobiliare… Ne-au impus Statutul Minorităţilor Naţionale, prin guvernul Ponta, ca un pas spre autonomia teritorială… Ne-au ignorat Constituţia, depunând la Bruxelles documente pentru organizarea de referendumuri cu scopul obţinerii autonomiei pe criterii etnice în Harghita şi Covasna… Ne-au luat până şi identitatea, cumpărându-ne cu „avantajele" dublei-cetăţenii…
Statul Român, foarte firav în reacţii, ne-a mai redat însă puţin din demnitatea naţională şi a declarat persona non grata doi pioni extremişti: Vona Gabor (preşedintele partidului Jobbik) şi Ana Maria Barki… În rest, să luăm aminte la declaraţia lui Radu Baltasiu, director al Centrului European de Studii şi Probleme Etnice al Academiei Române: „În contextul actual, Legea Statutului Minorităţilor consacră renunţarea de către Statul Român la unele componente ale funcţiei sale suverane în zonele unde etnicitatea este alta decât cea română. Statul român nu descentralizează autoritatea, ci renunţă la ea în acele zone unde are deficit de reprezentare. Asistăm astăzi la curioase abandonuri istorice şi la momentul în care statul se retrage din faţa propriilor răspunderi!"
