Un parcurs vizual dedicat poetului Nichita Stănescu

Luna aceasta, poetul Nichita Stănescu ar fi împlinit 82 de ani. Par mulţi, priviţi dinspre tinereţe, sau puţini judecaţi la vârste ale înţelepţirii şi trecând pragul neuitării - o dată ce limba română, sub forţa condeiului său, a devenit cum el însuşi o denumea, „dumnezeiesc de frumoasă".

Omagierea marelui poet se petrece zilele acestea la Galeria de Artă Contemporană „Turnul Fierarilor" din cetatea Sighişorii - locul de întâlnire al celor ce cred în puterea zămislitoare de tainic frumos.

Asociaţia Artiştilor Plastici Alma Mater Castrum Sex i-a dedicat un proiect expoziţional, pus sub genericul metaforei lui Nichita Stănescu „Osul luminii", vernisajul fiind realizat de artistul plastic Daniel Romeo Todea, preşedintele Asociaţiei Artiştilor Plastici Alma Mater Castrum Sex. Reunind în spaţiul galeriei două expoziţii, una în alb negru şi a doua în culoare, proiectul „Osul luminii. Expo x2: Blossom &?#Alb - Negru" reuneşte lucrări de pictură, sculptură, grafică, fotografie şi grafică digitală, semnate de artişti plastici înscrişi în asociaţia mai sus-amintită. De remarcat imaginile digitale semnate de Levi Fodor, artist fotograf specializat în procesarea imaginii, care îmbină realităţi organice diferite, într-un un joc subtil între real şi ireal. El tratează tema relaţiilor simbolice între om şi natură ca o ipostază simbolică.

La Niculae Ardelean, care expune fotografie alb negru şi grafică, lumina şi umbra sunt îngemănate, prin rare pauze cromatice, de griuri subtile ce dau imaginii mister şi trăiri lirice. Ochiul uman, „proiectat" să vadă tonuri de gri neutru şi să le atribuie mental culorii, recunoaşte vizual formele, imaginile adresându-se eului liric al privitorului.

Sculptorul Tihamer Katona, recent cooptat în grupul membrilor asociaţiei artiştilor plastici sighişoreni, este surprinzător prin modul în care îşi alege materialele, dându-le acea inefabilă însufleţire. Situându-se în zona sculpturii moderne tributară marelui Brâncuşi, el creează obiecte ce capătă legitimitate, folosindu-se de materialităţi diferite, marmură, granit, calcar, piatră de râu, sau lemn.

Floralul dantelat polemizând ludic, farmecul voluptos al carnalului devin „noduri şi semne" în grafica digitală a lui Szatmari Szandor, în preocuparea de a recompune realul, nu în sensul unei redări, ci al notării impresiilor.

Tordai Zoltan, un fotograf cu frecvente lucrări în cadrul expoziţiilor de la galeria din Turnul Fierarilor sau pe simezele fundaţiei Gaudeamus din Sighişoara, este puternic ancorat în regional, imaginile lui fiind uşor de recunoscut, dar au unicitatea momentului sau a unghiului din care sunt surprinse.

Lucian Vălean prezintă o serie de portrete realizate cu graţie şi poezie în tehnica pastelului. Aşezând pe creştetul personajelor cu ochi mari, uimiţi (cele mai multe feminine) diferite obiecte, animale, păsări, le încarcă de înţelesuri filosofice ca nişte momente ale subconştientului şi ale inteligenţei ludice.

Agoston Zsolt expune o compoziţie amplă din seria dedicată misterelor zodiacului, cu mult mai multe centre de interes ce relaţionează într-o lume evident suprarealistă.

Olimpia Leah, membră şi a UAP - România, prezintă o serie de picturi în pată plată şi suprapunere grafică, având ca temă mărul din păcatul primordial, moştenit şi perpetuat până la o „Evă" modernă din zilele noastre.

Dorel Cosma, la rându-i membru al UAP, filiala Târgu-Mureş, este prezent cu două compoziţii, în care explorează imagistica viselor, pădurea capătă forme umane, care se „completează" şi se animă în forme biomorfe încărcate de tensiunea emoţiilor umane.

Preocupată de procesul fizic al picturii, Floarea Vultur se joacă cu lumina, deschizând, intuind trecerea dintre lumea pământească şi cea spirituală, iar artistul Dorian Feier se inspiră, atât în lucrarea în ulei pe pânză, cât şi sculptând în lemn, din etnografia românească.

Am observat că, la Daniel Romeo Todea, pe primul plan se situează ideea, conceptul, procesul. El consideră mai semnificativ decât forma concretă finală, ideea, mesajul, comunicarea. Sorina Parchirie se apropie de arta pop, întemeiată pe un simţ modern al naturii, iar Petru Purcariu râmâne un rebel, violent cromatic, pe care l-am putea aşeza între neoexpresionişti. Vass Mária-Magdolna se reduce la un limbaj pur, constituit din forme elementare.

Au lucrări şi două artiste în devenire, Andreea Niţu şi Iulia Muntean, încă liceene, încurajate să se exprime plastic şi să expună, lucru benefic în definirea lor în lumea esteticului.

Parcursul prin amplul proiect expoziţional sighişorean descris aici, unde, cum spunea Nichita Stănescu „frumosul (...) este o acţiune şi în acest înţeles este comparabil cu timpul", nu se doreşte altceva decât o incitare de a vizita galeria, unde, ca partener media, figurează şi cotidianul nostru „Cuvântul liber", devenit o prezenţă nelipsită la astfel de evenimente.

Lasă un comentariu