Spun părinţii că patimile cele rele pe care le avem în suflet, pornirile cele rele sunt dracii noştri. Se ruga un frate de un părinte să ceară de la Dumnezeu să-l izbăvească de duhul desfrânării, de pornirile spre desfrânare. Şi părintele s-a rugat lui Dumnezeu şi diavolul s-a depărtat, dar el tot n-a scăpat de duhul desfrânării. Şi vine din nou la părinte şi îi zice:
- Roagă-te, părinte, căci nu simt nici o schimbare.
- Şi atunci părintele s-a rugat din nou. Şi i s-a arătat diavolul şi i-a zis:
- Eu m-am depărtat de când ai zis întâi, dar el are dracul lui.
- Care-i acela? a întrebat pustnicul.
Zice dracul:
- Acela-i îmbuibarea pântecelui, prea multa mâncare şi somnul prea mult. Astea-l doboară pe el şi fără mine.
Deci, fiecare om poate avea dracul lui, dacă-i vorba, că diavolul nu se luptă cu cei mici, ci se luptă cu cei mari! Că spune undeva, tot în Pateric, că a zis cineva către un părinte duhovnicesc: „Părinte, cu mine se luptă dracii!" S-a minunat părintele şi i-a zis:
- Nu se poate, frate! Nu se luptă cu cei ca noi, ci cu cei mari: cu Moise, cu Ilie!
Volumul „Pelerin spre înaltul Cer", apărut la Editura „Nico", se găseşte la Catedrala Mare
