CALITĂŢILE ŞI VICIILE FIINŢEI UMANE DIN PERSPECTIVA VIEŢII COTIDIENE (VI)

Distribuie pe:

Aceste reflecţii legate de calităţile şi viciile umane le-am selectat din peste 300 de cărţi celebre din marea literatură clasică universală.

COMPARAŢIA

Să ne mulţumim cu ce avem, fără a face comparaţii nejustificate. Niciodată nu va fi fericit acela pe care îl va chinui comparaţia şi fericirea mai mare a altuia. Cine nu e mare când priveşte în jos? Dar când priveşte numai în sus, orice om devine sărac. Orice comparaţie e nesuferită.

COMPĂTIMIREA

Toţi suntem mâhniţi împreună cu cel care suferă, dar durerea altuia este trecătoare pentru noi. Mai bine să fii invidiat decât compătimit; dar de ce să compătimeşti în loc să ajuţi, dacă poţi? Cine nu a suferit niciodată din pricina greutăţilor şi a mizeriei vieţii, nu ştie să compătimească.

CREDINŢA

Credinţa este mângâierea celor nenorociţi şi groaza celor fericiţi. Cine speră în minuni, să îşi întărească credinţa. Cu greu vei găsi un bărbat credincios femeii, dar în zilele de azi este valabil şi viceversa.

DARUL

Se spune că darurile înduplecă şi zeii. Sunt mulţi cei care năzuiesc spre strălucire şi glorie, care răpesc de la unii ca să dăruiască altora. Chiar şi cei oropsiţi de soartă trebuie să dea măcar cât de puţin la timpul potrivit celor care merită, dar să nu dai în dar unora avutul altora.

Dăruirea averii în anumite situaţii este o foarte mare asceză în această existenţă, deoarece felul cum dai preţuieşte mai mult decât ceea ce dai. Cel mai important şi cei mai greu este să dai, dar când dai ceva cuiva, să îl dai din suflet şi să mai adaugi şi un zâmbet.

DEFĂIMAREA

Adesea cei din preajma mea vor spune vorbe deşarte despre tine, iar cei din preajma ta vor spune cam aceleaşi lucruri despre mine. Acestora nu trebuie să le dăm nici o atenţie. Defăimarea este un lucru detestabil al fiinţei umane, deoarece cel care defăimează face o mare nedreptate - îl învinuieşte pe cel care nu e de faţă.

Defăimarea este lucrul cel mai ruşinos. Prin ea, doi sunt care nedreptăţesc, iar unul este cel nedreptăţit. Într-adevăr, cel care defăimează face o nedreptate întrucât îl învinuieşte pe cel care nu e de faţă, iar celălalt săvârşeste o nedreptate prin faptul că el crede înainte de a-l cunoaşte exact pe cel defăimat. Cel care lipseşte de la conversaţie este nedreptăţit de ei.

DEFECTUL

Marele Esop spunea că fiecare din noi poartă două desagi: una în faţă, cealaltă în spate. În cea din faţă punem păcatele altora, iar în cea din spate pe ale noastre, de aceea nu ne vedem niciodată păcatele noastre.

Lasă un comentariu