În gospodăria fiecărui crescător de animale există o „comoară", de cele mai multe ori nevalorificată suficient. Din comoditate sau din neştiinţă, fermierii noştri uită de valoarea gunoiului de grajd, un îngrăşământ organic complet, care conţine toate elementele nutritive necesare plantelor: azot-0,45 la sută; fosfor-0,23 la sută; potasiu - 0,5 la sută şi microelemente. Este un îngrăşământ universal pentru toate plantele de cultură şi pe toate tipurile de sol. Are o acţiune benefică asupra activităţii macro şi microorganismelor din sol.
De reţinut că de la o vacă cu lapte şi o junincă se pot obţine anual 18 tone de gunoi de grajd. O vacă produce anual 80 kg de azot, 15 kg de fosfor şi 50 kg de potasiu; o junincă sau un tăuraş produce anual 55 kg de azot, 20 kg de fosfor şi 43 kg de potasiu. În plus, urina obţinută de la animale conţine 50 la sută azot şi 90 la sută potasiu, fiind un bun fertilizant. Urina se poate folosi, în amestec cu apa pentru fertilizarea culturilor de legume, prin sistemul de irigare prin picurare la pomi şi viţă de vie. Gunoiul de grajd nu se aplică pe timp de soare puternic, pe timp de ploaie şi ninsoare, în apropierea surselor de apă, pe terenurile cu exces de apă şi cele cu zăpadă, pe solul îngheţat sau crăpat. Depozitarea sau utilizarea incorectă a gunoiului de grajd poate provoca poluarea surselor de apă şi a solului. Potrivit capitolului VIII din Codul de bune practici agricole, depozitarea gunoiului de grajd se face în platforme special amenajate sau bazine de colectare impermeabile, pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitriţi.
Fermierii mai au obligaţia să respecte perioadele de aplicare a gunoiului de grajd pe terenul agricol, respectiv calendarul de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice. Să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot/ha provenit din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. Să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12 grade, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora. Să urmeze un plan de fertilizare pentru culturile agricole şi să distribuie uniform îngrăşămintele pe terenul agricol. Să întocmească la zi, să păstreze pe o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă a fermei, privind suprafaţa agricolă, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor aplicate pe terenul agricol şi/sau expediate din fermă, şi registrul îngrăşămintelor cu azot utilizate, conform anexei 11 din Codul de bune practici agricole. Să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafaţă. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie a apelor de suprafaţă este de 1 m, pentru terenurile cu pantă de până la 12 la sută şi 3 m pentru terenurile cu pantă peste 12 la sută.
