În fiecare om, Creatorul a pus gândul veşniciei. Aceasta e marea motivaţie a fiecărui muritor de a ieşi din îngustimea necredinţei la lumina dătătoare de viaţă veşnică şi a credinţei în Mântuitorul Hristos!
Într-o fabulă se spune că, într-o zi de toamnă, o cioară vorbea cu o rândunică, care era în primul an al vieţii ei. Cioara a spus: „Văd că te pregăteşti pentru un drum lung. Încotro zbori?" Rândunica a răspuns: „Se face din ce în ce mai frig aici. S-ar putea să îngheţ. Zbor spre o ţară mai caldă!"
Cioara şi-a bătut joc de rândunică:
- Te-ai născut abia acum câteva luni; cum ştii că există o ţară mai caldă, în care să te adăposteşti?
Rândunica i-a replicat:
- Cel ce mi-a pus în inimă această dorinţă pentru o climă mai caldă nu poate să mă înşele. Eu Îl cred şi plec!
Gândul veşniciei fericite în prezenţa lui Dumnezeu să trezească în inimile noastre dorinţa de a-L asculta cu credincioşie. Cine procedează astfel va descoperi într-o zi că a găsit ceea ce căuta, adică pe Mântuitorul şi odată cu El viaţa veşnică.
(Volumul „Pelerin spre înaltul Cer", apărut la Editura „Nico", se găseşte la Catedrala Mare)
