Măsurile de austeritate au avut efecte economice şi sociale incomensurabile pe termen lung. Cea mai gravă este, fără îndoială - apreciază analiştii economici - demotivarea totală a muncii.
Statisticile artă că salariul mediu net a scăzut vertiginos şi tinde să se întoarcă la nivelul puterii de cumpărare din 1990! Iar salariul minim net este ca putere de cumpărare la nivelul din 1970! De unde, întrebarea: cum să duci înainte o ţară în deja al doilea deceniu al secolului al XXI-lea cu motivaţia muncii de acum 40 de ani sau chiar 20 de ani? Cunoaşteţi zicala: „Timpul trece, leafa vine, noi cu drag muncim!" Era în socialism!
Or, capitalismul a învins în competiţia istorică tocmai eliberând fizic forţa de muncă. Dar, în afara demotivării muncii, nu mai puţin gravă distorsiune socială este deprecierea serviciilor speciale colective, parte componentă a nivelului de trai. Nu numai nivelul actului de sănătate şi de educaţie scade, dar şi motivaţia celor care îl asigură coboară în chip obiectiv.
Fapt este că atunci când salariatul român tinde să devină un fel de sclav, el nu poate, în mod obiectiv, ca orice sclav, să fie productiv!
