Cu gândul la strămoşii înaintemergători daci, de fiecare dată repetăm, ca români, numele dragi: Sarmizegetusa Regia, Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie din acei munţi ai Orăştiei - leagăn al naşterii neamului nostru. Acolo ne sunt rădăcinile, durata şi naşterea. De acolo ne vine continuitatea întru veşnicie. De la un timp încoace, cum scria colegul - Dan Lupu - „ne îndreptăm privirile spre inima României, spre locurile în care brazda întoarsă cu plugul" a scos la iveală numeroase dovezi, chiar acolo unde unii se aşteptau cel mai puţin. Urme, mărturii ale dăinuirii noastre rămase în memoria pietrei! În acest adevăr incontestabil se înscriu cele vreo 200 de aşezări, 34 de cetăţi şi peste 30 de tezaure dacice descoperite în aşa-zisul Ţinut Secuiesc, în judeţele Harghita şi Covasna!
Totul, graţie profesionismului şi strădaniei doamnei Viorica Crişan, directoarea secţiei de arheologie a Muzeului din Cluj-Napoca, mult timp funcţionând la Miercurea Ciuc, într-o zonă cu cele mai importante vestigii dacice din România! Oare ce mai au de spus înfocaţii adepţi ai autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc?
