Povestea de mai jos este o întâmplare reală, petrecută în 1990, undeva în Rusia, şi relatată la vremea respectivă în presa centrală a vremii. Eu am aflat-o din cartea lui K. V. Zorin, „Păcatele părinţilor şi bolile copiilor", apărută la Editura Sophia, Bucureşti, în anul 2007. Aici se spune că un oarecare preot, pe nume Pavel, se întorcea acasă după slujbă. De el s-a apropiat o femeie necunoscută şi i s-a adresat cu rugămintea:
- Vă rog foarte mult să-l împărtăşiţi pe fiul meu. Este vina mea că nu s-a împărtăşit niciodată, mă tem pentru el. Femeia a dat adresa şi a dispărut repede. Părintele şi-a amintit adresa, dar avea anumite îndoieli, multe lucruri se pot întâmpla...Totuşi, noaptea a simţit limpede că trebuie să meargă dimineaţă la adresa cu pricina. I-a deschis uşa un bărbat ca la vreo 40 de ani, cu înfăţişare bolnăvicioasă, cu faţa suptă. Îndată ce părintele Pavel s-a prezentat şi a zis că a venit să-l împărtăşească la rugămintea mamei lui, acela a încercat să-l dea afară din apartament, spunându-i vorbe de ocară şi învinuindu-l de minciună, întrucât mama lui era moartă de doisprezece ani. Atunci, preotul a arătat cu mâna un perete pe care atârna o fotografie şi a întrebat:
- Cine este acolo? Femeia aceea m-a rugat să vin la dumneavoastră. Era fotografia mamei lui. Omul s-a albit la faţă şi l-a poftit pe preot în cameră, ca să-l spovedească şi să-l împărtăşească. În ziua următoare părintele a simţit iar în sufletul său nevoia de a-l vizita pe bărbatul cu pricina. Ajungând acolo, a aflat de la vecini că el murise noaptea trecută. Tot vecinii i-au povestit că, prin beţiile şi bătăile sale, omul îşi băgase mama în mormânt şi s-au mirat foarte tare că un asemenea om s-a învrednicit să se împărtăşească tocmai în ajunul morţii.
Ajutorul din lumea de dincolo de mormânt este binefăcător şi mântuitor pentru oamenii din această lume. Vă doresc un post cu folos în continuare!
Volumul „Pelerin spre înaltul Cer", apărut la Editura Nico, se găseşte la Catedrala Mare.
