Un sector prosper din agricultura mureşeană a fost şi piscicultura, puţine judeţe din ţară aveau un potenţial piscicol de talia judeţului nostru. Existau renumitele lacuri amenajate pentru creşterea intensivă a peştilor, la Zau de Câmpie, Iernut, Păingeni- Fărăgău, Văleni-Pogăceaua, unde se creşteau în sistem intensiv două-trei specii de crap, plus păstrăvăriile de la Câmpul Cetăţii şi Lăpuşna. La Zau de Câmpie se afla sediul fostei Întreprinderi Piscicole, profilate pe producerea de puiet, procesarea întregii producţii de peşte sub formă de peşte afumat, conserve etc. În plus, pentru iubitorii pescuitului sportiv, pe unele lacuri din judeţ, de primăvara până toamna târziu, pescarii mureşeni şi din judeţele limitrofe se relaxau pescuind. Amintesc şi faptul că în pieţele din municipiu, în perioada Postului, dar şi peste an, se găsea în permanenţă peşte proaspăt, la preţuri acceptabile. În municipiul Târgu-Mureş, lângă Casa Armatei, pe strada Călăraşilor, în Piaţa Cuza Vodă, funcţionau bufete unde se consuma peşte prăjit, în special crap, la un preţ modest. Păcat că a dispărut din comerţul capitalist această specialitate, înlocuită cu peşte, oceanic congelat mult mai scump. Este adevărat că în supermarketurile cu capital străin există raioane specializate cu ofertă piscicolă, în schimb lipsesc acele bufete unde te ospătai cu un peşte proaspăt şi un pahar cu vin alb de Culpiu. Îmi amintesc că, la un moment dat, în filodorma plătită la Bucureşti de către slujbaşii statului român, pe lângă caloriferele electrice de la Electromureş, se situa şi peştele de Zau. În vremea socialismului nu se practica corupţia cu euro sau milioane de lei, ci cu sacul de peşte. Dacă doreai să rezolvi o problemă pentru întreprinderea la care erai angajat, se mergea la Bucureşti cu două trei calorifere, cumpărate de la Electromureş, cu aprobare specială de la vrednicul de pomenire director, ing. Olteanu, şi cu un sac de peşte, vin de Seuca şi ţuică de Batoş. Spuneam că puţine judeţe se pot bucura cu o aşa binecuvântare de daruri, precum judeţul Mureş. Munţi împodobiţi cu o cunună de păduri de răşinoase şi foioase, izvoare cu ape minerale, la Stânceni, Băi Sărate la Sovata, Ideciu, Sângeorgiu de Mureş, Bozed, vânat de toate categoriile, păşuni mănoase cu cirezi de vite şi turme de oi, un sector apicol de excepţie, terenuri fertile cu exploataţii agricole de cereale şi plante tehnice, livezi unde se obţineau fructe pentru toată populaţia Capitalei şi pentru export, plantaţii cu viţă-de-vie nobilă, crame şi întreprinderea Vinalcool. Apoi, mai jos, pe terasele Târnavelor, Mureşului, Nirajului şi Luţului, existau ferme legumicole şi complexe cu solarii şi sere, asigurându-se tot sortimentul de legume necesare populaţiei din judeţ, multor oraşe din ţară, pentru export, dar şi pentru fabricile de conserve din Târgu-Mureş, Sângeorgiu de Pădure şi Iernut. Aveam două fabrici de zahăr unde se prelucra sfecla de zahăr, o cultură de aur pentru mureşeni. Aveam fabricile pentru procesarea laptelui în Târgu-Mureş, Târnăveni, Sighişoara, Sovata, de lapte praf la Luduş şi Reghin. Mai aveam o întreprindere frigorifică cu rezervă de carne în caz de război sau calamităţi naturale, cu stocuri intangibile, fără aprobarea primului secretar PCR, abatoare şi fabrică de mezeluri; o întreprindere pentru achiziţionarea cerealelor, cu 13 baze de recepţie şi un siloz ultramodern; fabrici de prelucrarea inului şi a cânepii. Doamne, dar ce n-am avut noi în judeţul Mureş! De ce ne-ai pedepsit şi ne-ai lăsat, în prostia noastră, să lichidăm, să distrugem, să vindem la preţuri de nimic, să devenim de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni slugi la nişte aventurieri din Occident, veniţi în România cu nădragii rupţi în fund şi cu câţiva dolari prin buzunare, dar cu mult, mult tupeu, italieni, nemţi, unguri, francezi, străini de neam şi ţară? Acum vin americanii cu blindate, scuturi, avioane şi nave, să ne păzească sărăcia de ruşi… Oare, vin gratis, aşa, de dragul nostru? Prin anii '98, am intrat într-o afacere cu o firmă din Ungaria, în domeniul comercializării seminţelor. Reprezentantul firmei pentru România era un fost ofiţer în rezervă, de etnie maghiară. Am asistat la o discuţie dintre el şi un alt reprezentant al firmei, într-un restaurant. La un moment dat, l-am auzit spunând, în limba maghiară. „Lasă, domnule, că tâmpiţii ăştia de români înghit până şi un …" A doua zi am încetat orice colaborare cu firma respectivă, deşi, din punct de vedere financiar, afacerea pentru mine devenise rentabilă.
Am simţit nevoia să-mi descarc năduful în faţa dumneavoastră, stimaţi cititori, conştient că mare lucru nu se mai poate face, vorba de duh a românului: „Purceaua îi moartă în coteţ..:" şi nu ştiu cine o mai învie, fiindcă tinerii României sunt tot mai puţini, iar cei care au rămas în ţară sunt batjocoriţi şi umiliţi de cei care în numele progresului ne-au vândut până şi iarba de pe marginea drumului.
Am fost provocat să scriu aceste rânduri de un domn, Pătru Cristian, din Bistriţa, care m-a sunat la redacţie şi mi-a relatat despre o posibilă evaziune fiscală la Lacul din Zau de Câmpie, unde se mai practică doar pescuitul sportiv. Domnia sa ne-a sugerat să întreprindem o anchetă pentru a constata de ce se percepe o taxă de 40 de lei, pentru pescuit/zi, plus 20 de lei pentru o barcă, de o firmă care a intrat în posesia patrimoniului fostei renumite întreprinderi Piscicola Zau de Câmpie. Am discutat cu primarul comunei Zau de Câmpie, inspectorul zonal piscicol actual, Mircea Bălaş, fostul inspector zonal piscicol Elteş Alexandru, doamna ing. Bartha, specialist piscicol de înaltă clasă de la Păingeni, secretara primăriei Zau de Câmpie, şi am aflat că, şi în acest caz, ca de altfel în toate privatizările din România, progresul şi prestigiul de altădată sunt uitate, a rămas doar ideea de supravieţuire, eventual cu o brumă de câştig. În momentul de faţă, după ce societatea a fost vlăguită de o firmă din Timişoara, patronată de un fost ofiţer şi de hoţii de peşte, a fost câştigată la licitaţie de un cetăţean român cu bune intenţii, din satul Lacu, comuna Geaca, judeţul Cluj. Firma se numeşte EURO GRUP CIMLOGISTIC SRL şi a câştigat la licitaţie toate activele fostei Piscicola: drum de acces, depozite, clădiri, magazii, peştele din apă, concesionând terenul de sub luciul de apă de la Agenţia Naţională de Pescuit. Deocamdată, la Zau îşi desfăşoară activitatea patru angajaţi, iar tariful şi condiţiile de pescuit sportiv sunt stabilite de administrator. Dacă practică sau nu evaziunea fiscală, aspectul este în atribuţia Gărzii Financiare să afle adevărul. V-am prezentat un singur aspect din ce s-a ales din avuţia judeţului Mureş. Dar cine să ne mai asculte, fiindcă cei care ne-au vândut ţara nu citesc presa, ei „vânează" euro şi dolari până şi în copacii din parcurile oraşelor. Iar, ca ziarist - câine de pază al societăţii, dacă nu eşti cuminte, rişti să fi aruncat pe drumuri…
