Învăţătoarea Cătălina Chiorean s-a născut la ceas de toamnă ruginie, la 17 octombrie 1948, în Cozma, din părinţii Izidor şi Maria Borşa. Din familie a primit şi cele dintâi învăţăminte de viaţă, precum şi o educaţie aleasă, curată şi sănătoasă. Şcoala generală o face în satul natal, liceul la Reghin, continuând cursurile la Institutul pedagogic de învăţători din Cluj-Napoca, oraşul de marcă al intelectualităţii ardelene, primind Diploma de învăţător nr. 1250/1969. Calificările obţinute în timpul profesării misiunii de dascăl au fost: Definitivatul - 1972 , Gradul II - 1977, încheind cu Gradul I în anul 1998 susţinând tema: Tradiţii de Crăciun şi implicarea elevilor.
Activitatea didactică a început-o după terminarea Liceului uman din Reghin ca învăţătoare suplinitoare în Urisiul de Jos, în anul şcolar 1966 - 1967, iar după terminarea Institutului pedagogic de învăţători din Cluj-Napoca, respectiv în anul 1969, este angajată ca învăţătoare la Şcoala generală Cozma până la terminarea anului şcolar 1971 - 1972.
În anul şcolar 1972 -1973 este angajată ca învăţătoare la Şcoala generală Batoş, pentru a fi împreună cu soţul ei, tânărul părinte, Chiorean Vasile, care-şi începe misiunea preoţească în această unitate tot în anul 1972 luna august.
Din anul şcolar 1973 - 1974 îşi continuă activitatea la Şcoala generală Dedrad până în vara anului 1990 când se transferă ca învăţătoare la Şcoala generală nr. 7 din Reghin - Iernuţeni, funcţionând până în anul 2000, când se pensionează la cerere, întrunind toate condiţiile cerute de Legea învăţământului de la acea vreme.
S-a bucurat de o pensie modestă de dascăl, la un moment dat micşorată cu 25%, găsind resurse pentru a duce o viaţă modestă în cultul rugăciunii şi al muncii după putere, având un suflet mare dar o inimă din ce în ce mai slabă, inimă care s-a oprit în după-masa zilei de 7 martie 2015, între orele 17 şi 18, în timp ce soţul ei, părintele Vasile, era la Vecernie.
A dus o viaţă modestă alături de soţul ei iubit, convieţuind împreună 43 de ani şi mai făcându-şi multe planuri de viitor care s-au năruit cu totul pe neaşteptate. A adus pe lume trei copii: Chiorean Vasile - Cătălin, azi preot în Reghin la Biserica Sf. Ierarh Nicolae din cartierul Făgăraş, Chiorean Claudiu - Dorin, preot doctor la Biserica Adormirea Maicii Domnului şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Reghin - Iernuţeni şi inspector şcolar la disciplina Religie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, şi Chiorean Marius - Nicolae, licenţiat şi el în teologie.
Ca învăţătoare şi preoteasă a avut un scop nobil de a sluji lui Dumnezeu şi generaţiilor tinere de elevi, şi de a-şi educa cei trei copii în spiritul credinţei şi al dragostei faţă de muncă, primind în schimb de la Dumnezeu patru nepoţei: Chiorean Andrei şi Ştefana, fraţi, Chiorean Iustin, care a petrecut cel mai mult timp cu bunica, şi Chiorean Radu - Mihai, pe care i-a iubit nespus de mult şi care i-au răspuns cu aceeaşi dragoste.
„Tu chip de dascăl devotat/Cu ochii-n lacrimi ai plecat./Ce mult ai vrut să mai trăieşti!/Nepoţii să îi ocroteşti./Pe fii să îi ajuţi cât poţi,/Să-i ai alăturea pe toţi,/La bine şi la greu,/Mereu, mereu, mereu..."
Toţi anii de activitate ai distinsei doamne învăţătoare Cătălina Chiorean au fost dominaţi permanent de seriozitate, acrivie pentru nobila misiune la care a fost chemată, şi anume aceea de luminare a poporului, transmitere de învăţăminte tinerelor generaţii, formarea personalităţilor şi caracterelor celor care reprezintă societatea de mâine, lucruri greu de realizat şi care atrag o maximă responsabilitate.
A fi dascăl nu e ceva uşor, nu e o profesie ca oricare alta, e o misiune nobilă şi înălţătoare. A fi dascăl, preot sau medic, atrage după sine o implicare afectivă profundă, dragoste, jertfă, sacrificiu şi dăruire. Aceste trei nobile misiuni nu le poate îndeplini oricine, acestea se leagă între ele, se înrudesc, se aseamănă. Numai cineva cu vocaţie poate îndeplini aceste misiuni cu succes, spunem misiuni, pentru că nu putem să spunem profesii.
Numele doamnei preotese Cătălina Chiorean este sinonim cu iubirea de oameni şi de frumos, cu generozitatea şi înţelegerea între oameni. Cartea vieţii domniei sale este foarte bogată în învăţăminte şi atitudini adânc grăitoare. Cinstind şi omagiind vasta personalitate a doamnei Cătălina Chiorean, înfăţişăm aici exemplul unei vieţi de muncă şi demnitate, pilduitor pentru toţi cei din jurul domniei sale, care au cunoscut-o, au iubit-o şi au apreciat-o la justa sa valoare.
Din întreaga activitate a doamnei învăţătoare Cătălina Chiorean, reiese imaginea pilduitoare a unei vieţi de om, trăită în necontenită şi stăruitoare muncă. Doamna Cătălina Chiorean a intrat pe uşa istoriei ca o învingătoare, scriind totodată, cu sufletul, cu viaţa şi cu faptele sale măreţe, pagini de o neîntrecută frumuseţe, care se vor impune posterităţii ca o comoară scumpă, vrednică să fie păstrată şi cinstită.
Aducând prin aceste cuvinte un profund omagiu de preţuire doamnei preotese Cătălina Chiorean, cred că mă aflu în asentimentul tuturor celor care au cunoscut-o, deoarece cu toţii ne-am adăpat din vistieria bogată a dragostei, bunătăţii şi înţelepciunii sale şi am trăit adeseori în prezenţa domniei sale momente memorabile. Sunt convins că doamna Cătălina Chiorean, prin viaţa şi activitatea sa, a fost şi rămâne un model mereu prezent, cu adevărat vrednic de urmat, pentru toţi cei care au cunoscut-o. Pentru noi toţi, domnia sa se impune ca o figură înălţătoare care radiază permanent lumină şi căldură. Domnia sa se impune prin seriozitate, talent, înţelepciune, prietenie ş.a. Ne-a copleşit pe toţi cu vorba sa caldă, cu zâmbetul său unic, cu prietenia sa dezinteresată, cu credinţa permanentă şi fermă în triumful binelui, al frumosului, al omeniei şi gândului bun. Având alese calităţi sufleteşti şi intelectuale, s-a identificat întru totul cu munca sa care s-a desfăşurat pe multiple planuri, luminând, îndemnând, mângâind sufletele tuturor, celor care au cunoscut-o, cu vocea sa caldă şi prietenoasă.
Doamna Cătălina Chiorean a îndeplinit, cu un succes deosebit, în tot timpul zilelor vieţii sale, mai multe meniri, de: mamă, soţie, bunică, preoteasă, învăţătoare şi cred că şi altele încă. Toate acestea le-a îndeplinit la superlativ, de aici reiese imaginea luminoasă a omului-model care trebuie să se impună în societatea românească ca un reper demn de urmat.
