„Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu - Fiu Fecioarei se face şi Gavriil Darul bine îl vesteşte…"
În fiecare an, în ziua de 25 martie, creştinătatea întreagă prăznuieşte Buna Vestire, sărbătoare cu rădăcini adânci în istoria Bisericii universale şi cu argumentare scripturistică neîndoielnică; reactualizăm în fiecare an momentul în care Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria, aşa cum ne relatează Sfânta Evanghelie (Luca 1, 26-56), a primit în ceas binecuvântat de rugăciune vestea Întrupării Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu.
Împlinindu-şi făgăduinţa făcută încă din Cartea Facerii (3,16) prin care oamenilor căzuţi în păcat li se promitea venirea în lume a Răscumpărătorului, Dumnezeu trimite sluga Sa preaînţeleaptă şi ascultătoare, arhanghelul Gavriil, care, plecându-se în faţa celei care urma să devină Împărăteasă a cerului şi a pământului (Maica cerului, nădejdea poporului) îi spune: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har! Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!" (Lc. 1, 28). Neînţelegând iniţial care este rostul închinării îngerului, Sfânta Fecioară, care era logodită cu dreptul şi bătrânul Iosif, cere lămuriri slujitorului ceresc: „Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?" (Lc. 1, 29). Arhanghelul îi dezvăluie „Taina cea din veac ascunsă" (Efes. 3, 9) - Dumnezeu a binecuvântat-o cu har, alegând-o ca să nască pe Fiul Cel Unul Născut din veci din Tatăl. Născut din eternitate din Tatăl ca „Lumină din Lumină", Fiul lui Dumnezeu se Întrupează acum, intră din veşnicie în istorie ca Om adevărat, iar cea aleasă ca să-L nască a fost tocmai Sfânta Fecioară Maria.
Preacurata Fecioară, cunoscându-şi curăţia trupească şi sufletească, a întrebat, oarecum mirată, care este logica acestei minuni dumnezeieşti: „Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?" (Lc. 1, 34) şi îngerul îi dezvăluie taina lucrării dumnezeieşti a Duhului Sfânt care se va manifesta iarăşi ca Dătător de viaţă prin lucrarea minunată a Pogorârii Sale şi astfel făcând posibilă Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu în pântecele Născătoarei de Dumnezeu. Acest lucru a fost posibil datorită smereniei exemplare arătată de Fecioara Maria, care a afirmat la cuvintele îngerului: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!" (Lc. 1, 38). Cuvântul cheie din cele spuse de Maica Domnului este „fie!", acelaşi cu „fie!" din Cartea Facerii, prin care la început Dumnezeu a creat întreaga lume văzută şi nevăzută. Prin smerenia sa tânăra copilă nevinovată se face împreună lucrătoare cu Dumnezeu la realizarea mântuirii neamului omenesc şi odată cu ea întreaga umanitate se face împreună lucrătoare a mântuirii sale. Astfel se poate înţelege că mântuirea noastră este posibilă numai prin smerenie şi prin împreună lucrare cu Dumnezeu sau, mai simplu, prin acceptarea din partea omului ca Dumnezeu să intervină şi să lucreze în viaţa sa.
Odată cu Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei Maria, ea devine Maica Domnului, Împărăteasa despre care vorbeşte psalmistul David în chip profetic în unul dintre psalmi (44,11), împlinitoare a profeţiei vechi testamentare a lui Isaia (7,14) care vorbea cu sute de ani înainte despre semnul pe care Dumnezeu îl va da: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel". Numele Pruncului Divin Care se va naşte din Preacurata Maică atestă încă o dată Bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de creatura Sa, faptul că purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de om se manifestă acum concret prin chenoza celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi care acceptă să se facă Om pentru care omul să se poată îndumnezei. Chenoza (micşorarea, smerirea fără asemănare) a Fiului lui Dumnezeu ne învaţă cât de importantă este această virtute - smerenia - pentru dobândirea mântuirii.
Sărbătoarea Bunei Vestiri este rânduită, nu întâmplător, primăvara, pentru că ea este efectiv izvorul sau temeiul tuturor celorlalte sărbători creştine - Hristos Care se întrupează se va naşte ca „să crească şi să ne mântuiască" şi dintru început ne propune nouă să înţelegem precis cum putem să trăim ca să ne facem şi noi părtaşi ai binecuvântării lui Dumnezeu (noi cei care astăzi suntem atât de ahtiaţi de nevoia de veşti bune într-o lume în care invazia veştilor mai puţin bune a devenit politică de presă):
• Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu a fost posibilă în primul rând datorită sfinţeniei Maicii Domnului, care s-a învrednicit să devină „rugul aprins" al Noului Testament în care a ars focul dumnezeirii fără să fie mistuit - astfel înţelegând şi noi cât de imperioase sunt cuvintele Mântuitorului: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!" (Matei 5,48).
• Smerenia a fost starea sufletească în care Maica Domnului a primit vestea cea bună adusă de arhanghel şi prin care ea a făcut posibilă „recrearea", refacerea neamului omenesc odată cu Întruparea Fiului lui Dumnezeu - să nu uităm astfel noi, creştinii, niciodată că „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har".
• Rugăciunea a fost fără îndoială starea permanentă a vieţii Maicii Domnului înainte şi după primirea Bunei Vestiri a Întrupării Mântuitorului, iar sfatul Apostolului Pavel trebuie să ne fie nouă, tuturor, călăuză pentru devenirea spirituală a noastră şi apropierea de Dumnezeu:
„Rugaţi-vă neîncetat!"
(1 Tesaloniceni 5,17).
