„Steaua fără nume", un musical reuşit!

Distribuie pe:

Musicalul este un gen care lipseşte mult pe scenele din România, de aceea este bine că s-a făcut la Târgu-Mureş tocmai pe un text atât de important ca „Steaua fără nume", de Mihail Sebastian. Pentru prima dată m-am gândit că poate şi renumitul concurs de muzică uşoară şi-a luat numele tot din acest titlu, fiindcă i-am auzit pe unii actori de aici cântând, pentru prima oară, live. Varianta de la Târgu-Mureş a fost meritul muzicii scrise de Vlaicu Golcea, interpretării actorilor, costumelor Alinei Herescu şi versurile cântecelor, dacă bine am înţeles din conferinţa de presă, ale Andreei Radu, fiindcă regia tânărului premiat de UNITER, pentru debut, nu s-a prea văzut, nici scenografia. Trupa actorilor de la Târgu-Mureş a fost însă întotdeauna una din cele mai bune, indiferent de cine conduce teatrul, şi nu merită actorii să sufere din cauza unor directori sau altora. Invitata Raluca Aprodu, pe care Maia Morgenstern o sprijină foarte mult fiindcă este partenera de viaţă a fiului ei, actorul Tudor Istodor, nu a dezamăgit aşteptările publicului care simţea nevoia de o vedetă, manechinul a fost însă un altfel de Mona, total atipică. Ingenua de obicei nu se potriveşte acestui rol, e nevoie de o divă, iar Dana Pancu, din sală, se vedea de departe că merita rolul, care de altfel i-a fost promis, fiindcă ea arată exact cum trebuie să fie Mona, dar şi cântă excepţional, motivul pentru care a fost aleasă Raluca fiind, mai mult ca sigur, faptul că joacă la Teatrul Evreiesc de Stat, sub oblăduirea Maiei Morgenstern, care o distribuie în calitate de directoare a acestuia, în cele mai importante spectacole, inclusiv cel care merge în America, turneu sponsorizat de ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu. Raluca Aprodu este fotomodel, actriţă, dar are studii şi în Jurnalism şi Drept, o voce plăcută şi o naturaleţe remarcabile, este fermecătoare, cu un trup superb, îmbrăcat într-o rochie desăvârşită, de Alina Herescu. Roxana Marian din nou este o surpriză în rol de comedie, cea care ar fi putut fi şi ea Mona (mai multe actriţe care au dat castingul au rămas dezamăgite) a fost foarte bine „mascată" în rolul fetei bătrâne, Domnişoara Cucu, profesoara de fizică, dictatoare, ironizând un anumit personaj... de pe scena politică. Părul ei cârlionţat, atât de lung, a fost ascuns şi îndesat într-o pălărie ciudată, iar frumuseţea de păpuşă, ascunsă de un machiaj, costumul ascunzându-i robusteţea, dar combinaţia nepotrivită de verde cu geanta roşie trădând lipsa de gust a femeii acre şi frustrate care reprezintă în general tipologia profesoarelor rele şi severe pe care toţi le-am avut. Costin Gavază e foarte bun în rolul şefului gării, costumul reuşit, cântă foarte bine, dar era mai potrivit în rolul lui Grig, iubitul Monei, fiindcă este junele prim al teatrului. Dan Rădulescu era mai potrivit în rolul şefului gării, chiar dacă joacă bine rolul lui Grig, dar nu arată ca un bărbat capabil să o posede pe femeia fatală, care nu este deloc Raluca Aprodu, ci dulce, suavă, delicată ca o floare, numai Mona cu care ne-am obişnuit cu toţii din atâtea variante televizate ca filmul cu Marina Vlady sau teatrul tv. cu Eniko Szilagy, nu este! Mie mi s-a părut ca o balerină, ca o prinţesă la bal, cum am văzut-o pe cea din filmul Cenuşăreasa de la cinematograf, necunoscuta care devine femeie de lux. Roxana Marian însă a plăcut unora mai mult. Mihai Crăciun s-a potrivit ca tipologie rolului visătorului Miroiu, dar parcă i-a lipsit şi lui ceva, putinţa de a diversifica interpretarea, fiindcă joacă şi el prea multe roluri pe scena Teatrului. Alexandru Pavel a fost simpatic în cele două roluri chiar episodice, ca şi tânăra din rolul şcolăriţei Zamfirescu, pe care încuiata profesoară nu o lasă să vină la gară ca să privească trenurile, şi ceilalţi copii care au dansat şi cântat în figuraţie. Sfârşitul spectacolului este înduioşător, corul sugerând regretul că frumoasa necunoscută pleacă din oraşul de provincie, unde toată lumea bârfeşte pe toată lumea ca domnişoara Cucu, sortit uitării. Piesa este de fapt una foarte tristă, în celelalte variante, de-a dreptul întunecată, aici mai colorată de costume şi muzică, excepţional momentul lui Luchian Pantea, simfonia din imaginaţia profesorului de muzică Udrea, fiind pentru prima dată compusă... şi cântată, Miroiu fiind un personaj deprimant, profesorul de astronomie rămânând singur cu cărţile lui, iar „steaua fără nume" trecând...ca o cometă fiindcă nu are la ce să rămână, nu doar din cauza sărăciei, cât a plictiselii traiului cu un aşa om slab la propriu şi figurat. Dar trupa de aici este atât de bună încât spectatorii au considerat la avanpremieră că o egalează uşor pe actriţa invitată, dovedind că actorii din Târgu-Mureş nu sunt cu nimic mai prejos decât cei din Bucureşti. Iar musicalurile de la Operetă care au venit aici sunt cu mult depăşite de acest spectacol târgumureşean, pentru care actorii, repet, sunt cei merituoşi, în primul rând.

Lasă un comentariu