Părintele George Oargă s-a născut în data de 17 mai 1929, în oraşul Teiuş, dar copilăria şi tinereţea şi le-a petrecut în oraşul Blaj, Mica Romă românească. Părinţii, Rafila şi Gheorghe Oargă, funcţionari la Căile Ferate Române, l-au educat de timpuriu în spiritul moralei creştine, pregătindu-l să urmeze calea preoţiei. De la ei, tânărul George a aflat că este stră-strănepotul lui Ioan Oargă, zis Cloşca, prieten apropiat al lui Horia şi unul dintre capii şi martirii din timpul răscoalei din 1784 - 1785, urmaş al moţilor lui Avram Iancu, luptători în revoluţia din 1848 - 1849, nepot al învăţătorului Ioan Oargă, din Bucerdea Grânoasă, unul dintre prietenii ardeleni ai poetului Mihai Eminescu, dar şi îndreptăţit moştenitor al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Înnobilat cu o asemenea zestre, preotul Geoge Oargă a urmat Institutul Teologic Universitar, din Sibiu, promoţia 1950 - 1954. A obţinut titlul de licenţiat în teologie, susţinând lucrarea ,,Mijloacele desăvârşirii creştine''. În acelaşi an a dat examenul de capacitate preoţească. La 27 februarie 1955, s-a căsătorit cu tânăra învăţătoare Maria Popa, din Secăşel, care i-a fost însoţitoare şi colaboratoare timp de 60 de ani, până când moartea i-a despărţit.
Împreună cu prezbitera Maria Oargă s-au bucurat când bunul Dumnezeu le-a dăruit pe fiul George, pe nepoţii Georgiana şi Sebastian. Au fost împăcaţi sufleteşte că au reuşit, cu sprijinul enoriaşilor din Iclod (între anii 1955-1971) şi din Iernut (între anii 1971 şi 2005) să încheie cu bine lucrările de reparaţii şi de repictare a două biserici ortodoxe, să ridice şi să amenajeze două case parohiale, Capela mortuară din cimitirul parohial Iernut ( în 1993), să înalţe, în anul 1995, obeliscul din marmură pe locul unei vechi biserici de lemn, demolată în anul 1929, să amplaseze pe zidul Castelului feudal din Iernut o placă de marmură neagră în memoria mitropoliţilor ortodocşi Dosoftei, Ilie Iorest şi Sava Brancovici, închişi aici şi torturaţi din ordinul principilor maghiari în timpul prigoanei dezlănţuite împotriva credincioşilor ortodocşi, în secolul al XVIII-lea. Mare le-a fost bucuria când, în 1990, părintelui Oargă i s-a permis să predea ore de religie la Şcoala Generală din Iernut, să organizeze cu copiii concerte de colinde în biserică, să le fie acestora duhovnic, iar preoteasa Maria Oargă să fie titularizată. Împreună au participat la toate slujbele de cinstire a Eroilor de la Oarba de Mureş, la toate ediţiile ,,Zilele oraşului Iernut'', la sfinţirea, în anul 2009, a Monumentului eroilor iernuţeni, situat în centrul oraşului. Împreună au gândit, au iniţiat demersurile pentru înfiinţarea, în anul 2006, a Cercului ASTRA „Alexandru Macarie", din Iernut, cerc cu o bogată activitate culturală, apreciată de iernuţeni, de gazetarul, scriitorul, poetul şi omul de atitudine, Lazăr Lădariu, redactor şef al ziarului „Cuvântul liber", preşedinte al Despărţământului Central Judeţean Mureş al Astrei, de domnul profesor dr. Nicolae Băciuţ, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, de profesorul Dimitrie Poptămaş, vicepreşedinte al Astrei mureşene, de colonelul (r) Ioan Judea, preşedintele filialei mureşene a Asociaţiei Naţionale ,,Cultul Eroilor'', de primarii Vasile Cornea şi Ioan Nicoară. Împreună au organizat circa 65 de pelerinaje şi vizite la mănăstiri şi monumente istorice din Transilvania, Maramureş, Moldova, Oltenia, Dobrogea, Muntenia, la Locurile Sfinte de la Ierusalim. Au participat la pelerinaje în Austria, Cehia, Franţa, Germania, organizate de Arhiepiscopia Alba-Iulia. Prin grija părintelui George Oargă şi cu ajutorul enoriaşilor săi a fost reamenajat mormântul memorandistului Alexandru Macarie (1870-1939), a fost amplasată o placă memorială ,,Alexandru Macarie'' pe clădirea Şcolii Gimnaziale Iernut, a fost omagiat savantul Nicolae Vlasa (1934-1984), descoperitorul tăbliţelor de la Tărtăria, iar pe casa părintească a savantului a fost amplasată o placă memorială.
Pentru activitatea sa clericală a primit distincţiile de sachelarie, în 1978, iconom, înmânată de Episcopul Emilian Birdaş, în 1979, iconom stavroform şi Crucea Episcopală, ambele conferite în 1993 de ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Crucea Patriarhală, în 2005, înmânată de Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În ziua de 5 septembrie 2010 a participat, împreună cu un numeros sobor de preoţi ardeleni, la slujba de sfinţire a Catedralei Ortodoxe din Blaj, oficiată în prezenţa Preafericitului Patriarh Daniel. În plan ecumenic local, Prea Cuvioşia Sa a întreţinut relaţii frăţeşti cu reprezentanţii cultelor romano-catolic, greco-catolic şi reformat din Iernut, participând la rugăciuni comune şi întâlniri familiale. Ca o recunoaştere a constantei sale slujiri a comunităţii locale, Consiliul Local Iernut l-a recompensat cu Diplomă de Onoare, în anul 2000, şi cu Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Iernut, în anul 2005. Asociaţia Naţională ,,Cultul Eroilor'' i-a conferit Diploma de Onoare, în 2006, şi Diploma şi Medalia pentru merite deosebite, în 2008. În data de 17 martie 1991, a fost distins cu Diploma şi Medalia ,,Nicolae Titulescu'', conferită cu prilejul ceremonialului de reînhumare, la Braşov, a osemintelor marelui om de stat român Nicolae Titulescu. În data de 12 septembrie 2009, Asociaţia Naţională ,,Cultul Eroilor'' şi Societatea ,,Mormintele Eroilor căzuţi în războiul din 1916-1918'', a cărei preşedintă de onoare şi ocrotitoare a fost, la data înfiinţării (1919), regina Maria a României (1875-1938), l-a distins cu Diploma şi Medalia aniversară 1919-2009. I-au bucurat sufletul Diploma conferită, în 2008, de Despărţământul Lugoj al ASTREI, Certificatul de Pelerin, dăruit de Primăria din Ierusalim, Diploma pelerinilor din Iernut, intitulată ,,Cel mai bun Păstor al sufletelor noastre''.
În anul 2005, preotul Iosif Zoica, consilier cultural al Arhiepiscopiei Ortodoxe Alba-Iulia, i-a dedicate lucrarea ,,50 de ani în slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor a preotului George Oargă 1955-2005. În anul 2011 părintele George Oargă şi-a publicat cartea ,,Clipe de meditaţie'', cu o prefaţă semnată de consilierul cultural Iosif Zoica, în care a adunat sutele de cugetări, reflecţii, citate biblice, aforisme, maxime, axiome, proverbe şi zicători pe care le-a folosit în predicile de duminică, de mari sărbători şi cu alte prilejuri.
Sufletul părintelui George Oargă s-a înălţat la Ceruri, în Împărăţia lui Dumnezeu, într-o zi de duminică (23 martie 2014), aşa cum părintele şi-a dorit. Trupul său pământesc i-a fost înmormântat în cimitirul din Blaj, respectându-i-se dorinţa să se întoarcă la obârşie, lângă părinţii sfinţiei sale. Aşa cum şi-a dorit, după slujba de parastas oficiată de preoţii ortodocşi Ionuţ Buda, Silviu Feier, Ionel Pintilie, Mircea Mariş şi preotul greco-catolic Vasile Iagăr în Biserica Ortodoxă cu hramul ,,Adorminea Maicii Domnului'', în prezenţa membrilor Cercului ,,Astra'' Iernut, a unui număr mare de enoriaşi şi după evocarea personalităţii sfinţiei sale de către preotul Ionel Pintilie, de astriştii Sever Pop şi Ovidiu Cormoş, doamna preoteasă Maria Oargă a recitat poezia lui Lucian Blaga, ,,Cântecul obârşiei'': ,,La obârşie, la izvor/ nicio apă nu se-ntoarce,/ decât sub chip de nor./ La obârşie, la izvor/ niciun drum nu se întoarce/ decât în chip de dor./ O, drum şi ape, nor şi dor,/ ce voi fi când m-oi întoarce/ la obârşie, la izvor?/ Fi-voi dor atuncea?/ fi-voi nor?''.
În camera sa, toate sunt păstrate aşa cum le-a lăsat părintele George Oargă: Biblia, Crucea, cărţile sfinte, bogata sa bibliotecă, simbolurile noastre naţionale, Tricolorul roşu, galben şi albastru, Stema României, textul Imnului Naţional al României, busturile marilor bărbaţi Decebal, Traian şi Avram Iancu, dosarele cu documente, fişe şi însemnări, ochelarii şi un caiet abia început.
