Dintr-o revistă a presei maghiare din judeţele Harghita şi Covasna, plină de atacuri, de ură, de venin, de vituperări şi insulte la adresa Statului Român şi a românilor, aflăm şi de o îngrijorare - că, vorba aceea, câinele moare de drum lung, iar cineva de grija altuia! - a Colegiului Farmaciştilor din Ungaria (MGYK) faţă de amânarea pretenţiilor absurde ale separării de linia română, a Facultăţii de Farmacie, a liniei în limba maghiară la UMF Târgu-Mureş. Separatiştii se plâng, ca din gură de şarpe, că este „lezat dreptul fundamental al populaţiei maghiare din România." Situaţie în care, preşedintele MGYK, Hanko Zoltan, cere, imperativ, guvernului de la Budapesta, în special ministrului relaţiilor economice şi al afacerilor externe, Szijjarto Peter, ministrului resurselor umane, Balogh Zoltan, să întreprindă măsuri urgente în vederea soluţionării situaţiei." Declaraţii sforăitoare, afirmaţii stupide, referitoare la „lezarea dreptului fundamental al maghiarilor din România", obişnuite, din 1990 încoace, în tendinţa separatistă, cu gândul la autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Numai că noi, românii, îl întrebăm pe acest Hanko ceva! Nu crede că, prin demersul lui, ce face el, în a lui pornire rebelă, iresponsabilă, este un amestec, grosolan, în treburile interne ale României? Conform poziţiei acelei Comisii Naţionale de Acreditare au fost deja aprobate cifrele de şcolarizare pentru anul universitar 2015-2016, pentru linia de pregătire în limba română, iar cu cele două soluţii propuse: linia maghiară să fie aprobată şi să funcţioneze în cadrul facultăţii în limba română sau să existe o acreditare provizorie, conform profesorului Szabo Bela, ambele sunt considerate, de către reprezentanţii secţiei maghiare, ca inacceptabile! Iar provocările, conform unor scenarii de culise din Ungaria venind, continuă!
Continuă, chiar în pofida hotărârii ferme a Comisiei Europene, UE neagreând niciun fel de separatism etnic, setea de autonomie teritorială. Îndărătnicii autonomişti invocă „revendicarea autonomiei conform promisiunilor făcute la Adunarea de la Alba Iulia", când s-a născut România Mare, stat naţional unitar! Minciună! Acolo şi atunci, la Alba Iulia n-a fost vorba despre autonomii teritoriale, ci despre drepturi acordate minorităţilor, pe care maghiarii de azi le au din plin şi în toate privinţele. Ei nu vor drepturi, ci privilegii!
Autonomiştii teritoriali plâng pe umărul „bietului Fancsali Ernõ, studentul clujean, care a bătut la porţile palatului prezidenţial cu o petiţie şi cu semnături pentru solicitarea autonomiei Transilvaniei, dar preşedintele Iohannis nu l-a primit, deoarece se ştie, şi încă prea bine, că, de fiecare dată când aude de autonomie teritorială, neamţul zice „nein", de mai multe ori afirmând că maghiarii, precum şi nemţii, au, în România, toate drepturile asigurate într-o ţară considerată model european în rezolvarea problemelor minorităţilor! Apoi, un preşedinte al României are de rezolvat alte treburi de stat, mult mai importante decât năzăririle autonomiste ale unui Fancsali, care nu se mulţumeşte, după cum se vede, doar cu o autonomie teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, dorind una a întregii Transilvanii! Să-şi mai pună el pofta-n cui!
Supăraţi, nevoie-mare, sunt ei şi pe prefectul de Harghita, care, în ziua libertăţii secuieşti, nu a preluat o petiţie, aceasta fiind încredinţată portarului, deoarece acesta, prefectul, zic ei, „a obstrucţionat hotărârile proautonomiste ale autoguvernărilor secuieşti"! Un bob zăbavă! Ale cui hotărâri? Până şi pe alt neamţ, pe Eduard Helvig, directorul SRI, sunt ei foarte supăraţi! Oare de ce? Pentru că, afirmă ei, acesta „se străduieşte să creeze axa Washington-Berlin-Bucureşti şi spune că Orban Viktor este calul troian al ruşilor în UE"! Dar ce axă să fie după planul şi placul lor: Budapesta-Moscova, după ce Viktor Orban, premierul Ungariei, a bătut palma cu Putin şi a închinat Ungaria Kremlinului?!
Cea mai mare larmă a făcut-o presa maghiară din cele două judeţe, prin ziarele „Haromszek" şi „Szekely hírmondó", în urma hotărârii primarului Târgu-Mureşului, dr. Dorin Florea, ca, în ziua libertăţii secuieşti, la 10 martie a.c., în afara manifestaţiei de la Monumentul Secuilor Martiri, să nu fie acceptat şi autorizat niciun marş de protest pe străzile municipiului şi în faţa Prefecturii, avându-se în vedere tocmai antecedentele derulării ostile, prin sloganurile antiromâneşti şi provocările din anul 2014. Ce s-au mai burzuluit, ce au mai chirăit şi măcănit! Cică Târgu-Mureşul „a devenit, în momentul de faţă, oraşul-front al luptelor juridice antimaghiare, după acel „martie negru" din 1990 (…) În momentul de faţă, Târgu-Mureşul poate fi asemănat cu Clujul lui Funar, din anul 1990." Şi-i dau înainte cu toate tâmpeniile, cu toate scornelile în această - zic ei - „linişte apăsătoare", în care noul „parteneriat strategic" CNMT - CNS (Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania şi Consiliul Naţional Secuiesc), cu care se laudă, s-a dovedit o inutilă frecţie pe un picior de lemn, un fel de rahat pe aşchie. Şi iar sunt invocate obişnuitele văicăreli, precum „privările de drepturi, ignorarea protestelor, a libertăţii de exprimare şi a dreptului de întrunire." „Ce stat de drept - se întreabă Farcadi Botond - este acela în care opinia nu poate fi exprimată sau ce democraţie este aceea în care nu se poate protesta?". Răspunsul este cât se poate de simplu! Oare în ce ţară europeană se mai întâmplă ce se întâmplă în România? Cu orice prilej ei cer autonomie teritorială, deci ruperea ţării, federalizarea ei, se răcnesc sloganuri antiromâneşti, sunt îmbrânciţi jandarmii, se aruncă petarde, se scot săbii! Ia să facă dumnealor aşa ceva în Franţa, Germania, Grecia, America, Serbia! Ia să cânte în Franţa, Germania, Grecia sau Spania alt imn decât cel naţional şi să fluture drapelele Ungariei! Cu ce cucuie s-ar mai alege dumnealor!
În ziua de 10 martie, Asociaţia Szekelyfõldert Tarsasag a organizat, la Budapesta, în Piaţa Eroilor, o festivitate memorială, anul trecut membrii ei solidarizându-se cu mişcările stradale de la Târgu-Mureş, manifestând „împotriva fărâmiţării Pământului Secuiesc." Altă tâmpenie!
Totul, în acea perioadă premergătoare şi de după 10 martie a.c., s-a axat, în presa maghiară, împotriva „măsurii revoltătoare", prin care - se plâng ei - „se calcă în picioare drepturile democratice cuvenite maghiarilor din România, dreptul la întrunire, la libertatea exprimării." Ei, care au toate drepturile, dar mereu vrându-se mai egali decât alţii, sunt revoltaţi că prefectul judeţului Covasna, respectând legea, a cerut îndepărtarea panoului Terra Siculorum, care lezează sentimentele românilor. Tocmai ei, cei care, invocând, ca argument, drapelul secuiesc - „simbol al poporului străvechi", „umilirea poporului secuiesc" de către „politica naţionalismului de partid, românesc, privind etniile." Or, susţin ei, aşa ceva-i inadmisibil - declară Kadar Gyula -, atâta timp cât „Transilvania, patria maghiară istorică, Bazinul Carpatic, cultura şi istoria maghiară sunt parte a identităţii secuieşti." Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean, ameninţă că ei vor pune alte panouri în locul celui care va fi dat jos! Însă nu se spune o vorbuliţă măcar, fiind vorba tocmai despre acea „identitate" invocată de ei, că, în cele două judeţe - Harghita şi Covasna -, au fost descoperite peste 200 de aşezări, 34 de cetăţi şi peste 30 de tezaure, toate dacice! Iar dacă-i vorba de „identitate" şi continuitate, ei trebuie să recunoască şi acest adevăr, chiar dacă-i neplăcut pentru ei! Cică „victime ale unei grave privări de drepturi", „secuii nu pot considera România drept patria lor natală. Secuii consideră Statul Român drept un stat vitreg. (…) Este o prostie ca unii să se aştepte din partea secuilor să manifeste ataşament faţă de România, să cânte şi să participe, cu bucurie, la sărbătorile naţionale române (…) România nu poate fi o patrie natală, deoarece zgârcenia naţionalistă română nu asigură nici în momentul de faţă practicarea drepturilor comunitare".
În nesimţirea, în neobrăzarea lor, ei asta susţin, în pofida tuturor evidenţelor care-i contrazic total! I-am întreba, din nou, pe adepţii „drepturilor la autodeterminare": când au recunoscut ei articolul 1 din Constituţie, privind statul naţional unitar român, când au respectat, din 1990 încoace, legile româneşti? Şi abia apoi să ceară autonomie teritorială, supradrepturi, privilegii şi „discriminări pozitive"! Iar atunci când nesimţirea şi obrăznicia lor îndrăznesc să susţină că „poporul Pământului Secuiesc ajunge în minoritate numerică", îi întrebăm, din nou: oare cine i-a maghiarizat pe românii din satele altădată româneşti de acolo, cine a demolat şi ars bisericile ortodoxe şi greco-catolice, răpindu-le românilor, pe atunci majoritari prin acele localităţi, până şi credinţa strămoşească, cine a ucis românii, pe timpul Diktatului de la Viena? Chiar ei vorbesc, azi, fără pic de ruşine, tocmai despre „accelerarea desfiinţării comunităţii secuieşti"?
În numele „Pământului Secuiesc liber" s-a protestat la Sfântu Gheorghe, la Târgu-Secuiesc, Gheorgheni, Miercurea Ciuc, prin alte localităţi din judeţele Harghita şi Covasna, împreună cu Uniunea Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM), la statuia lui Gabor Aron, la „statuia păsării turul", la apelul semnat de Izsak Balazs (preşedinte CNS) şi Tõkés Lászlo (preşedinte CNMT), secuii fiind îndemnaţi ca, în seara de 10 martie a.c., să arboreze, pe casele lor, steagul secuiesc şi să aprindă câte o lumânare în geam.
Tot ei cer cedarea poligonului din Sfântu Gheorghe, în contextul politic şi militar actual, dictat de noua situaţie şi de securitate din zona Mării Negre, în care Armata Română are mare nevoie de toate obiectivele, cum afirma Mircea Duşa, ministrul Apărării, prezent la Sfântu Gheorghe, la ceremonia dedicată împlinirii celor 70 de ani de la înfiinţarea Batalionului 22 Vânători de Munte. Or, ei cer transferarea, în administrarea autoguvernării autonomiste, a unor terenuri şi clădiri utilizate de armată, aflate în proprietatea Statului Român, ştiut fiind faptul că acolo, în cazul poligonului amintit şi al zonei, se află o unitate de elită a armatei. Ei, ca de obicei, vor retrocedări ilegale, cum atâtea s-au făcut, prin încălcări ale legii, din 1990 încoace! O altă obrăznicie!
Ei au ajuns chiar să ameninţe! „Ajunge! Gata cu urechile surde, cu umilinţa! Fără autonomie nu există viaţă socială! Suntem de vină că Transilvania a ajuns unde a ajuns! (…) În faţa campaniei de intimidare, un avertisment pentru reprezentanţii puterii: răbdarea noastră este pe sfârşite, cuţitul a ajuns deja la os! Iar în cazul în care revendicările legitime ale comunităţii pe Pământul Secuiesc vor continua să fie ignorate - spune Farcadi Botond -, dacă provocarea şi aplicarea dublului etalon vor continua, se vor putea aştepta la reacţii din ce în ce mai irascibile, nervoase şi imprevizibile, iar toate acestea ar putea avea consecinţe imprevizibile". Aţi citit bine! Ameninţare clară! Şi neruşinare!
Până şi elevii sunt implicaţi, din păcate, în aceste manevre politicianisto-autonomiste. Prezenţi la Nyergestetö, alături de membrii unei delegaţii a unei şcoli înfrăţite din Debreţin, elevii şi profesorii Liceului „Bod Peter" din Târgu-Secuiesc, purtând drapele secuieşti şi ungare, au depus coroane, apoi s-au deplasat la stâlpul memorial din Cosmeni, în memoria bătăliei din anul 1897, totul sub intonarea imnului Ungariei şi a celui secuiesc.
S-au aflat în vizite oficiale „la fraţii secui de pe Pământul Secuiesc", ministrul ungar al dezvoltării naţionale, dr. Sesztak Miklos, care a depus coroane la monumentul lui Gabor Aron din Eresteghin, apoi la „furnalul de la Bodvaj" din Bazinul Baraolt. Călăreţi husari. Defilări ecvestre. Discursuri, mesaje. Inclusiv „mesajul asumării luptei pentru autoapărare". Venin! Sloganuri separatiste. Printre ele, fapt inedit, huiduieli la apariţia lui Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, în momentul urcării pe scenă fiind făcut „trădător"! Ca să dreagă busuiocul, însul a clamat: „Vor să ne priveze de utilizarea limbii noastre native, de drapel, de imn, de simbolurile noastre naţionale! Vor să ne priveze de cultura noastră, de tot ceea ce este important în viaţă naţiunii!". Mulţi i-au întors spatele şi au plecat. Cine-i privează de utilizarea limbii, de drapel, de imn, de cultură? Ce ticălos! Ce mincinos! Pe acolo nu se mai vorbeşte decât ungureşte!
La Covasna, Moacşa, Ghidfalău, la monumentul de la Veczer, la Racoşu de Sus, Căpeni, Urmeniş au răsunat imnul Ungariei şi cel secuiesc, sub steaguri secuieşti şi ungureşti au fost evocate „solidaritatea, ca forţă a revoluţiei", a fost citită scrisoarea lui Viktor Orban, iar la Oradea, răspopitul Tõkés Laszlo, preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvana, europarlamentarul care cerea ca Transilvania să fie pusă sub protectoratul Ungariei, a vorbit despre „importanţa politizării simbolice", la statuia lui Szacsvay Imre, declarând: „Drapelul secuiesc reprezintă autonomia, iar drapelul ungar, ridicat la înălţime, în 15 martie, reprezintă libertatea (…) Noi nu suntem venetici, suntem indigeni. Dacă cineva are ce să caute aici, noi suntem aceia!" Zău?! Apoi continua: „Le cerem fiilor naţiunilor care trăim aici să ne sprijine în propăşirea Transilvaniei, a Partium-ului, a Banatului. Să ne sprijine, pentru ca Pământul Secuiesc, regiunile istorice şi comunitatea naţională să poată crea insula păcii - autonomia!". Deci, autonomie nu vor ei doar în Ţinutul Secuiesc, ci şi în Partium şi Banat!
Ne bălăcăresc, ne insultă, fac declaraţii antiromâneşti, vor autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, ameninţă, vituperează, nestingheriţi de legile şi de autorităţile Statului Român, au toate drepturile, chiar privilegii, dar se plâng că le sunt „lezate" libertatea de exprimare şi de întrunire în această Românie a tuturor posibilităţilor pentru ei, model european de rezolvare a problemelor minorităţilor! Ei, cei care mereu se vor mai egali ca alţii!
