„Együtt-Împreună" este în doliu
Sunt nemărginit de trist, suntem nemărginit de trişti, noi, cei care, de aproape 25 de ani, în cadrul organizaţiei noastre civice, Asociaţia Culturală şi de Prietenie „Együtt-Împreună", încercăm, prin alianţa valorilor, să scurtăm drumul de la suflet la suflet, de la maghiar la român, de la român la maghiar, pentru ca înţelegerea, pacea, fraternitatea şi armonia omului să facă mai suportabilă lupta noastră de toate zilele, ca să fie mai suportabilă lovitura fatală în momentul în care îi pierdem pe cei care au însemnat cel mai mult pentru noi, pentru societate, pentru popor şi pentru întreaga cultură a ţării. Este aproape imposibil, cumplit de greu, să vorbim, să scriem despre faptul că şirul celor pe care i-am condus - în gând sau faptic - pe ultimul drum, prieteni, colaboratori şi creatori, care au înseamnat o imensă pierdere pentru noi, este interminabil.
Sunt nemărginit de trist, suntem nemărginit de trişti pentru că a trebuit să aşezăm numele majorităţii membrilor Consiliului de Conducere al revistei noastre culturale bilingve „Együtt-Împreună" într-un chenar de doliu, ca să nu mai amintim de faptul că, în ultimii 25 de ani, de nenumărate ori a trebuit să ne despărţim în paginile revistei noastre de câte un creator de talie naţională şi internaţională al vieţii ştiinţifice, al literaturii şi al artei. Oare, putem accepta toate acestea cu demnitate, putem să ne resemnăm? Şi, totuşi, viaţa, legile omului ne impun să ne pregătim pentru sfârşit, pentru moarte, indiferent cât de dureroasă şi de insuportabilă este.
Sunt nemărginit de trist, suntem nemărginit de trişti, deoarece trebuie să înţelegem cu o durere insuportabilă că din nou suntem nevoiţi să ne luăm un ultim rămas bun de la un talent de excepţie, de la un mare actor român de care noi am fost mândri - fără a revendica acest sentiment într-un mod egoist -, pe care l-am considerat, şi îl considerăm şi azi, drept actorul strălucitor al „Együtt-Împreună". Dincolo de faptul că a fost unul din cei mai mari şi mai populari actori de teatru şi de film ai ţării, apariţia strălucită pe scenă a lui Eusebiu Şefănescu, de peste două decenii, la manifestările şi spectacolele - care s-au bucurat de fiecare dată de mare succes - ale Asociaţiei Culturale şi de Prietenie „Együtt-Împreună", recitalurile sale de poezie extraordinare, toate au reprezentat momente de neuitat. Prin recitalurile sale de poezie prezentate în cadrul spectacolelor noastre culturale, pe scena Teatrului Naţional, şi în Sala Ateneului Român, la Centrul Cultural al Ministerului Afacerilor Interne sau în impozanta clădire a Primăriei sectorului 2 din Bucureşti, condusă de Neculai Onţanu, a creat o vrajă culturală specială publicului nostru. Prin această vrajă culturală specială, a fermecat de-a dreptul spectatorii. Abia începea să vorbească, abia rostea primele cuvinte ale poeziei, se aşeza o linişte desăvârşită în sală, după care, pe neobervate, lua cu sine întregul auditoriu, dându-i aripi. Într-un cuvânt: prin recitalurile sale de poezie, Eusebiu Ştefănescu învia ca nimeni altul spiritul poetului însuşi care a scris poezia, cuvântul, stilul, muzica şi ritmul limbii, în definitiv, ideile poetului deveneau mai bogate, mai profund relevate prin forţa creatoare a recitatorului. Glasul său minunat, pasiunea sa înflăcărată, recitalurile clare, fără de seamăn, splendida tehnică a vorbirii, întreaga sa înfăţişare captivantă, personalitatea sa radia o forţă irezistibilă. Iată, toate acestea, laolaltă, au însemnat vraja artistică a lui Eusebiu Ştefănescu, în care auditorul putea să recunoască, ca o trăire, genialitatea poetului prezentat prin versurile sale, cum ar fi, de exemplu, adevărata genialitate a lui Eminescu. La spectacolele „Együtt-Împreună" a fost o bucurie să vezi că, sub efectul memorabilelor interpretări de poezie, după versurile lui Eminescu, Nichita Stănescu sau Adrian Păunescu, susţinute de El, cum se deschide inima publicului şi cum sărbătoreşte cu aplauze furtunoase pe aceşti poeţi. Înţelegerea atât de fastuoasă a poeziei şi reprezentaţia sa scenică la un asemenea nivel, adică recitalurile de poezie fără seamăn ale lui Eusebiu Ştefănescu izvorăsc din acel fundal spiritual, respectiv se pot explica şi prin faptul că acest mare actor a fost în acelaşi timp el însuşi şi scriitor; a scris versuri valoroase, a publicat eseuri, a fost profesor al Universităţii de Teatru. Despre toate acestea stau mărturie volumele sale de eseuri şi de poezie.
Dragul meu Prieten neuitat! Dragă Sebi!
Îţi mulţumim pentru că ai fost alături de noi cu loialitate, cu un spirit european, şi pentru că ai susţinut neclintit şi exemplar ideea promovată de revista noastră, „Együtt-Împreună". Îţi mulţumim pentru atâtea momente de neuitat pe care ni le-ai dăruit nouă şi publicului nostru bucureştean.
Sunt nemărginit de trist, suntem nemărginit de trişti pentru că, după ce ne-am luat un ultim rămas bun de la partenerul tău de scenă, actriţa Ádám Erzsébet, un alt mare actor al „Együtt-Împreună", acum trebuie să ne luăm un ultim rămas bun şi de la Tine. Singura noastră consolare este că, până vom trăi, va avea un ecou în sufletele noastre, glasul tău, prin care răsunau ca o orgă, lira lui Eminescu, a lui Nichita Stănescu şi Adrian Păunescu. Arta ta, Principe al interpretării moderne a poeziei, va rămâne veşnic cu noi.
