CALITĂŢILE ŞI VICIILE FIINŢEI UMANE DIN PERSPECTIVA VIEŢII COTIDIENE ~partea a VIII-a~

Distribuie pe:

Aceste reflecţii legate de calităţile şi viciile umane le-am selectat din peste 300 de cărţi celebre din marea literatură clasică universală.

ECHILIBRUL

Să nu uităm niciodată că remediul nenorocirii este echilibrul sufletesc, de aceea trebuie să ne aducem aminte ca în împrejurările grele să ne păstrăm sufletul calm şi tot astfel, ferit de o tristeţe excesivă, mai ales când nu e cazul să exagerăm cu tristeţea.

ECONOMIA

Cruţă de la început toate, ca nu cumva să duci lipsă în cele din urmă. Dacă vei adăuga cât de puţin şi dacă vei face acest lucru mereu, grămada va deveni mare.

EDUCAŢIA

Lucrurile frumoase le realizăm cu o educaţie aleasă, obţinută cu trudă, pe când cele urâte le putem dobândi fără trudă, ca pe nişte fructe care cresc de la sine. Adesea acest lucru sileşte pe om, chiar împotriva voinţei sale să fie rău dacă moşteneşte de la natură asemenea slăbiciune.

Nimeni nu poate educa pe cineva dacă îi este nesuferit. Datoria familiilor cu copii este să îi instruiască în aşa fel încât ei să meargă de la sine pe calea cea bună şi nu de frică.

EGOISMUL

Un mare viciu al fiinţei umane se poate numi egoismul. Fiecare se iubeşte pe sine mai mult decât pe aproapele său, dar cei mai mulţi pentru un avantaj. Cine trăieşte numai pentru el, poate fi considerat pe drept cuvânt că este mort pentru alţii.

Ce dezordine este in viaţa şi judecata unor oameni care iubesc mai presus de toate propriul lor bine, al fericirii şi al vieţii lor, decât acela al întregii lumi _ cei care judecă cam aşa: cel mai aproape de mine sunt eu însumi. Egoismul din ei nu le permite să fie aproape de cei care au nevoie de ajutorul lor, fie el chiar şi moral.

EROAREA

În jurul minţii omeneşti predomină nenumărate erori, iar când eroarea devine obştească, ea nu ţine loc de ceea ce e drept. Eu cred că nu e o procedură rea aceea de a lăsa să se răspândească faptele bune care combat erorile contestabile şi discutabile. Cea mai mare parte din erorile noastre ne vin nu atât de la noi, cât mai ales de la alţii.

EXCESUL

Când cineva dă putere prea mare unor lucruri mici, întrecând măsura lucrurilor (să nu uităm că omul este măsura tuturor lucrurilor, celor văzute fiindcă sunt văzute, iar celor nevăzute fiindcă sunt nevăzute) îşi degradează sufletul, iar în viaţa sa se răstoarnă toate, devenind excesive şi nedrepte _ acest lucru generează trufia şi orgoliul exagerat.

Evită întotdeauna ce e prea mult şi nedemn în viaţă. Să fim mai degrabă noi înşine un exemplu pentru alţii decât să imităm pe cineva plin de trufie.

Lasă un comentariu