Cornul, un arbore neglijat

Distribuie pe:

Vestea că a sosit primăvara şi pe meleagurile noastre vine şi din partea arborilor răzleţi de corn, cu flori galbene, o adevărată binecuvântare pentru albine, fiind o bogată sursă de polen, hrana proteică necesară dezvoltării puietului de albine. Pe lângă numeroase daruri ale naturii, încă insuficient valorificate, la noi în judeţ se numărul şi Cornul, o specie mult răspândită în flora spontană. Fructele de corn sunt folosite în scopuri alimentare şi medicinale, conţinând: 18,5 la sută substanţă uscată, 9,3 la sută zaharuri, 2,5 la sută aciditate totală, 0,8 la sută substanţe tanoide, 0,62 la sută substanţe proteice, 1,02 la sută cenuşă şi 85,6 mg la sută vitamina C. Din fructe se pot prepara sucuri, siropuri, dulceţuri, peltele, marmelade, jeleuri, gemuri, lichioruri, vinuri etc.

Fructele de corn au efecte terapeutice, fiind febrifuge şi se pot folosi la fabricarea a diferite medicamente de stomac. Lemnul de corn se poate folosi la fabricarea unor obiecte decorative, fiind foarte rezistent.

Dată fiind valoarea alimentară şi medicinală a fructelor de corn, dar şi cea peisagistică, prin faptul că înfloreşte primăvara devreme, acest arbore nu trebuie să lipsească din grădina de lângă casă, fiind un vestitor al primăverii.

Cornul este un arbore care poate creşte până la înălţimea de 8 metri, sau în tufă, fiind o specie foarte longevivă, până la 220 de ani. Are un sistem radicular profund, rezistent la secetă. Prezintă flori mici de culoare galbenă, care înfloresc înainte de a înfrunzi. Fructul este de culoare roşu purpuriu, cu gust acrişor, uşor stringent. Cornul are cerinţe mari faţă de lumină şi de aceea în mediul natural se dezvoltă bine la marginea pădurilor, pe terenurile expuse la soare. Cornul este o plantă rezistentă la secetă şi puţin pretenţioasă faţă de sol şi de aceea se pretează şi pentru înfiinţarea de plantaţii intensive cu diferite soiuri ameliorate.

În România se cultivă soiul de corn cu fructe mari, Jolico, un soi selecţionat cu fructe mari, cu dimensiunea de 3 cm, mai mari decât cele din flora spontană, mai dulci şi mai bogate în vitamina C. Un soi rezistent faţă de boli ideal pentru consumul proaspăt, sub formă de gem, compot, sirop sau vin. Puieţii de corn din flora spontană sau cei selecţionaţi se pot planta toamna sau primăvara devreme. Puieţii se pot procura prin poştă, comandând la Web.shop: www. sieberz.ro

Lasă un comentariu