Un vizitator la o şcoală pentru pentru copii cu deficienţe de auz a scris pe tablă nişte întrebări pentru copii. Printre altele, el a scris şi această propoziţie: „De ce Dumnezeu m-a făcut pe mine apt să aud şi să vorbesc, iar pe voi v-a făcut surzi?"
Şocanta propoziţie i-a lovit pe copii ca o palmă crudă peste obraz. Ei au rămas şocaţi, cântărind cumplita întrebare „de ce?" Apoi s-a ridicat o fetiţă. Cu buze tremurânde şi cu ochii înotând în lacrimi, ea s-a îndreptat spre tablă. Luând creta, a scris cu o mână fermă aceste cuvinte preţioase: „Da, Părinte, căci aşa a fost bunăvoirea înaintea Ta" (Matei 11, 26).
Ce replică! Ajunge sus şi atrage atenţia asupra unui adevăr etern pe care se poate odihni în siguranţă cel mai matur credincios, dar şi cel mai tânăr fiu al lui Dumnezeu - adevărul că Dumnezeu este Tatăl tău.
Eu continui să cred că va veni o zi a înţelegerii pentru fiecare dintre noi, oricât de departe ar fi. Vom înţelege pe măsură ce vedem că tragediile, care întunecă şi înăbuşă astăzi prezenţa Cerului în viaţa noastră, îşi ocupă locul potrivit în planul măreţ al lui Dumnezeu - un plan atât de copleşitor, de magnific şi de fericit, că vom râde cu uimire şi încântare.
