O ecuaţie simplă: Când „dispare" economia, se depopulează România!

Distribuie pe:

Ne-am mai referit în comentariile noastre la un fapt îngrijorător: la exodul, fără precedent, al populaţiei apte de muncă şi că este pentru prima dată după '89, când populaţia stabilă a României a scăzut la sub 20 de milioane. Drept care, o întrebare se impune din capul locului: pe cine mai interesează (şi alarmează) acest fenomen, care, din păcate, se amplifică, în loc să fie stopat? Răspunsul din partea oficialităţilor se lasă încă aşteptat! Doar incidentele înregistrate în timpul procesului de votare din Diaspora au readus în actualitate întrebarea: de ce pleacă românii, într-un număr atât de mare, în străinătate? Pentru că, într-adevăr, conform estimărilor Ministerului de Externe, care a colectat datele de la autorităţile statelor din UE, circa 3,5 milioane de români se află în spaţiul european. Ca urmare, potrivit datelor ultimului Recensământ al Populaţiei şi Locuinţelor, făcute publice de Institutul Naţional de Statistică (INS), populaţia stabilă a României este, pentru prima dată după 1989, de sub 20 de milioane.

Fireşte, cauzele acestei dimensiuni a exodului sunt mai multe. Una este, însă, esenţială: condiţiile economice precare, lipsa locurilor de muncă în propria ţară. De ce? Întrucât înstrăinarea românilor a avut (şi continuă să aibă) loc în paralel cu cea a marilor active (unităţi) economice şi, mai ales, din cauza dispariţiei de pe harta ţării a numeroaselor fabrici şi uzine, care asigurau, în trecut, locuri de muncă românilor. Exodul - spuneam ceva mai sus - în loc să fie stopat, se amplifică. Un studiu realizat pe un eşantion de 2.306 de respondenţi din şapte ţări, între care şi România, atestă că peste 35% dintre românii din mediul urban au declarat că vor să se mute definitiv în altă ţară! Şi asta, deoarece ţara în care s-au născut nu le oferă nici o perspectivă. Nici măcar celor care rămân acasă. Orice om de rând poate observa că, după Revoluţie, pe locurile (amplasamentele) unor fabrici şi uzine - în care lucrau mii şi mii de oameni - au apărut ca ciupercile după ploaie mall-urile. Când se demolează o fostă fabrică (inclusiv la Târgu-Mureş), poţi fi sigur că pe ruinele unităţii productive de până atunci se va înălţa un mall, ori vreun hotel.

Sigur, apariţia mall-urilor este în sine un lucru lăudabil. Dar, cu sublinierea că, pentru a vinde, o condiţie esenţială este să ai cumpărători. Iar, pentru a exista cumpărători, trebuie create (sau măcar menţinute) locurile de muncă. Ei, aicea-i problema! Inclusiv aceea că multe din fabricile (uzinele, întreprinderile) privatizate, fie - în cel mai bun caz - şi-au schimbat profilul, fie, mai ales, au ajuns la…fier vechi, oamenii fiind trimişi în şomaj. Şi atunci, cei cu puţin noroc ajung în străinătate, iar de restul…Dumnezeu cu mila!

Pe de altă parte, se petrece, acum, un alt fenomen, la fel de păgubitor: „exportul" priceperii profesionale, al creierelor, al personalului de înaltă calificare. O adevărată comoară, tot mai solicitată pe plan internaţional, numită know-how. Constatăm însă că şi în acest caz, după ce că această sursă, inteligenţa, se formează în timp şi cu costuri mari, ea nu este păstrată în ţară, deşi economia românească ar avea nevoie de ea ca de aer. Preşedintele nou-ales, Klaus Iohannis, a subliniat acest lucru, în timpul vizitei sale în Germania, şi la întâlnirea avută cu Angela Merkel, dar dacă România nu le va asigura acestora salarii la standarde europene - ori măcar apropiate de acestea, de specialiştii noştri (deşi, încă, puţini la număr, faţă de necesităţi) vor beneficia străinii. Şi atunci, cum să nu plece românii din ţară? Iar, ca să dăm un exemplu, aşa se explică de ce, potrivit Eurostat, media medicilor români la 1.000 de locuitori este de 2,4 specialişti, în timp ce media celorlalte ţări UE este de 3,4 medici la 1.000 de locuitori. Cu sublinierea că în cei 2,4 specialişti/1.000 locuitori sunt şi medici rezidenţi, fără aceştia, media fiind mult mai mică, respectiv 1,9!

Însă depopularea României are şi alte cauze. Între acestea, scăderea dramatică a ratei natalităţii şi pentru că familiile românilor au fost împovărate cu facturi, taxe şi impozite greu suportabile, în condiţiile în care şi şomajul a crescut alarmant. Cu privire la rata natalităţii, semnalul de alarmă a fost tras, la un moment dat. Au lipsit însă măsurile de cointeresare a populaţiei de a se reproduce, de a nu mai părăsi ţara. Potrivit datelor INS, rata natalităţii scăzuse, la un moment dat, la 11,2 născuţi vii la mia de locuitori. Asta în timp ce, conform aceleiaşi surse, rata mortalităţii infantile (decedaţi sub un an la mia de născuţi vii) a înregistrat o creştere cu 10,8 la mia de locuitori, faţă de 9,3 la mie. Spuneam că semnalul a fost tras, instituţiile specializate avertizând că, dacă nu se vor lua măsuri de cointeresare, la orizontul anilor 2020-2025, natalitatea va scădea dramatic în ţara noastră. De asemenea, populaţia va fi tot mai îmbătrânită, odată cu creşterea speranţei de viaţă. Totodată, investitorii nu se mai înghesuie pe o piaţă mult subdimensionată, iar, pe cale de consecinţă, va fi afectat şi viitorul economiei româneşti.

Perspectivele? Sumbre şi din alt punct de vedere: viitorul pensiilor. Românii nu pot prevedea exact câţi bani ar putea primi de la stat, după vârsta de pensionare. Este însă evident că deficitul bugetului de asigurări sociale creşte de la an la an, deoarece populaţia îmbătrâneşte. În anul 2020 ar urma să iasă la pensie „decreţeii" , născuţi în 1967, după ce statul român a interzis avortul. Numărul mare de pensionari din 2020 va dezechilibra puternic bugetul asigurărilor sociale, care oricum prezintă un deficit considerabil. În prezent - conform datelor oficiale -, pensia reprezintă circa 40% din salariul mediu. În 2060, nivelul va scădea la 28%. Concret, dacă acum pensia medie este de circa 830 de lei, în 2060 nivelul acesteia va ajunge la echivalentul a 570 lei din prezent, dacă gradul de îmbătrânire al populaţiei continuă ca până acum.

Fapt este că multe state (nu însă şi România) care se confruntă cu fenomenul de scădere a natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei iau măsuri de cointeresare a populaţiei de a avea mai mulţi urmaşi. Spania, de exemplu - patria adoptivă a multor români, plăteşte 2.500 de euro pentru fiecare nou-născut, iar rezultatele pozitive au început să apară. Ţările nordice, care acum 15-20 de ani aveau populaţia foarte îmbătrânită, sunt acum campioanele natalităţii. Dacă la ei se poate, de ce nu s-ar putea şi la noi? Pentru că - aşa cum ne dezvăluie, zilnic, procurorii DNA - s-a furat pe rupte. Abia acum, în 2015, Guvernul Ponta IV a lansat două proiecte! Unul de Cod Fiscal şi cel de Procedură Fiscală. Vor aduce ele - dacă vor fi adoptate - mici îmbunătăţiri în viaţa românilor? Vom vedea.

Ar mai fi şi altceva de făcut. În primul rând ar trebui să se stopeze (şi nu să se încurajeze!) exodul forţei de muncă în străinătate. S-ar impune apoi măsuri pentru asigurarea unei siguranţe economice şi a unui confort social, pentru toţi cetăţenii României. În al treilea rând, să se creeze condiţii pentru a se putea plăti, ca şi în alte ţări civilizate, indemnizaţii (dar nu simbolice!) pentru fiecare nou-născut. Opinia unanimă este că, dacă ar exista în România o siguranţă a zilei de mâine, nu s-ar mai pune problema depopulării ţării.

Asta ar trebui să le fie clar celor care conduc destinele ţării.

În prezent şi în viitor!

 

Lasă un comentariu