Duminica Floriilor este un praznic împărătesc în amintirea intrării triumfale a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim. Primit cu bucurie de evrei, cu strigăte: „Osana, fiului lui David, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!" (Matei 21,9), întâmpinat cu stâlpări de finic, cu hainele întinse în calea Lui, aclamat ca un rege. Naţionalişti, evreii şi-au adus aminte că Iisus este din neamul lui David şi nădăjduiau că-i va salva de stăpânirea romană. Această primire a fost apogeul Mântuitorului, triumful lumesc. Seara cinase în casa lui Lazăr, pe care îl înviase din morţi, într-un sat de lângă Ierusalim, în Betania, pe drumul care venea dinspre Ierihon. Dimineaţa intra în Ierusalim, cea din urmă intrarea în Ierusalim înainte de patimi şi Înviere. Petru, auzindu-l pe Iisus vorbind despre patimile, moartea şi Învierea Sa, i-a zis: „Doamne, fii milostiv cu tine însuţi. Să nu se întâmple cu Tine una ca aceasta!" Iisus i-a replicat aspru şi i-a spus cuvinte grele: „Mergi înapoia mea, Satană! Sminteală îmi eşti, că nu cugeţi cele dumnezeieşti ci cele omeneşti"! (Matei 16-21-23); ( Marcu 8,33). În mijlocul bucuriei generale, Mântuitorul era trist. În loc să vadă în Ierusalim Capitala Sa „dacă s-a apropiat şi a văzut cetatea, a plâns" (Luca 19, 41). Nu era triumful pe care îl dorea Iisus. I se făcea o primire de fals profet. Evreii aşteptau un rege care să-i elibereze din robia romană, lucru la care nu se gândea Mântuitorul. Intrarea în Ierusalim călare pe mânzul asinei este profeţită de Proorocul Zaharia: „Bucură-te, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul Tău vine la tine drept şi binevoitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (Zaharia 11,9). Refuză complotul evreilor: „Vai de voi, făţarnicilor, morminte văruite pe dinăuntru. Vai de voi, că strecuraţi ţânţarul, şi înghiţiţi cămila, adică vă faceţi unele datorii din cele mici, dar le uitaţi pe cele mari. Vai de voi că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar uitaţi mila şi adevărul şi judecata dreaptă" (Matei 23, 13-38).
Iisus ştia ce-i omul corupt de păcat şi era trist fiindcă după o săptămână, în ziua de vineri, aceiaşi care i-au strigat Osana… vor striga „Răstigneşte-L, răstigneşte-L". Din Duminica Floriilor începe una din cele mai ciudate săptămâni din istoria creştinismului, din istoria omenirii. Urmează Săptămâna Patimilor, când se vor petrece lucruri inexplicabile, un examen pentru ucenicii Săi. Din păcate, toţi au picat acest examen, inclusiv Petru, care-i promise că orice se va întâmpla, el nu se va lepăda de Iisus, dar el s-a lepădat de trei ori. Cei care îl văzuseră dând lumină orbilor din naştere, înviind morţii, ridicând în picioare paralizaţi de o viaţă, vindecând leproşi, au picat şi ei la examenul vieţii, fiindcă n-au înţeles nimic din învăţătura Mântuitorului.
Om îngenuncheat în faţa Tatălui, cu lacrimi de sânge a spus: „Părinte, de este cu putinţă, treacă paharul acesta de la Mine" (Matei 16, 39); (Marcu 14-36); (Luca 22,42 ). S-a rugat ca un om. Dar apoi a spus „fie nu precum voiesc Eu, ci precum voieşti Tu" (Matei 26, 39). Judecat de Pilat, acesta de trei ori a dorit să-L scape, spunând „Eu nu aflu nici o vină în El", dar cei care îl aclamau Duminica, astăzi strigau „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!" (Matei 27, 24-25), iar Iisus se roagă pentru ei, ca tatăl să-i ierte „pentru că nu ştiu ce fac" (Luca 23, 34). A fost preferat să fie eliberat un tâlhar, Varava, iar Pilat şi-a spălat mâinile cu laşitate, spunând că, deşi nu găseşte nici o vină în El, totuşi, îl dă pe mâna lor să-l răstignească. Batjocorit, scuipat şi lovit, Iisus îi întreabă: „De am grăit rău, arată ce-i rău, iar de am grăit bine, pentru ce mă baţi?" Ioan (18, 23).
Contrastul dintre Săptămâna Patimilor şi Duminica Învierii trebuia să fie mare, încât să apară cu adevărat ca o soluţie neaşteptată, o soluţie extraordinară pe care să se clădească creştinismul, o nouă religie. Fără Înviere n-am fi auzit de Iisus, Creştinismul n-ar fi existat!
În această Săptămână, a Patimilor, avem ocazia să nu fim în ceata celor care strigă: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!".
