Cunoscutul matematician AMPERE, în momentele calculelor matematice, îşi astupa ochiul stâng. Un prieten l-a întrebat de ce face acest lucru? Iată ce răspunde: „Cu ochiul drept urmăresc de aproape socotelile mele; iar cu ochiul stâng (ochiul inimii) citesc adânc la planurile lui Dumnezeu, care a croit şi a urzit firea înconjurătoare, ce ne stă în faţă, ca un mare semn de întrebare. Cu chipul acesta lumina ochilor mei e ajutată de lumina lui Dumnezeu. Puterea minţii mele se sporeşte prin puterea lui Dumnezeu. Numai astfel lucrând, ştiinţa mea va fi lucrarea cea mai plăcută lui Dumnezeu; iar nicidecum o unealtă vătămătoare în mâna diavolului".
Andre-Marie Ampere (1775-1836), a fost un fizician şi matematician francez. A descoperit legea interacţiei curenţilor electrici (1820) şi a propus ipoteza curenţilor moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului. A fost un autodidact, studiind, matematica, chimia, fizica, ştiinţele naturale, muzica, filosofia şi sociologia. La 12 ani cunoştea calculul diferenţial şi integral, la 13 ani a prezentat Academiei din Lyon un tratat despre secţiunile conice şi un memoriu asupra rectificării unui arc oarecare de cerc mai mic decât o jumătate de circumferinţă. Până la 20 de ani a citit cele 20 de volume ale Marii Enciclopedii, întocmite de Diderot şi d'Alembert. Ampere cunoştea mecanica analitică a lui Lagrange, precum şi limbile latină, greacă şi italiană. Unitatea de măsură a intensităţii curentului electric îi poartă numele: „ampere" fiind una din unităţile de măsură fundamentale.
***
„FEREŞTE-MĂ , DOAMNE, DE RIDURILE CUGETULUI! ŞI, MAI ALES, PĂZEŞTE-MĂ DOAMNE CA NU CUMVA SĂ NU-MI DAU SEAMA CĂ SUNT RIDURI".
Andre Gide (1869-1951), scriitor, umanist, eseist francez, laureat al premiului NOBEL pentru literatură în anul 1947. Motivaţia Juriului Nobel: „Pentru scrierile sale pline de înţelegere şi semnificative din punct de vedere artistic, în care problemele şi condiţia omului au fost înfăţişate cu o cutezătoare dragoste de adevăr şi o subtilă intuiţie psihologică". Mama sa era de ascendenţă normandă, şi chiar dacă fusese educată în religia protestantă, aparţinea unei familii romano- catolice. O perioadă a vieţii sale a dedicat-o scrisului, muzicii şi călătoriilor. Spiritul de toleranţă a caracterizat întreaga sa operă. Înainte de moarte a fost recunoscut drept un umanist şi un moralist în descendenţa vechii tradiţii a moraliştilor francezi din secolul al XVII-lea.
***
„FACTORUL COMUN AL OAMENILOR POATE FI NUMAI DUMNEZEU, NUMAI PRIN EL NE PUTEM RECIPROC TOLERA ŞI ÎNCERCA SĂ NE IUBIM".
Nicolae Steihardt (1912-1989), autor, critic literar, diarist (cel care îşi notează întâmplările zilnice), eseist, jurist, publicist, scriitor român, preot ortodox monah.
De origine evreiască, s-a convertit la religia ortodoxă în închisoare la Jilava, şi-a luat numele de Nicolae, şi s-a călugărit după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura română, JURNALUL FERICIRII. A fost „DOCTOR ÎN DREPT CONSTITUŢIONAL". Este supus rigorilor detenţiei din închisorile comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud. În anul 1980 este tuns în monahism la Mănăstirea Rohia, unde pe lângă activitatea literară pune la punct biblioteca mănăstirii cu cele 23.000 de volume ale ei.
„1001 CUGETĂRI"
