Ecouri după Festivalul de blues de la Sighişoara

Distribuie pe:

Cele două seri ale Festivalului internaţional de blues de la Sighişoara (ajuns la cea de a X-a ediţie) au devenit de-acum istorie, în şirul evenimentelor culturale. În acest an, municipalitatea a alocat evenimentului (desfăşurat în zilele de 27 şi 28 martie) un buget de 60.000 lei şi a pus la dispoziţia organizatorilor sala „Mihai Eminescu" din municipiu, ocupată până la refuz de iubitorii genului. Potrivit estimărilor, s-au vândut aproximativ de 600 bilete la fiecare spectacol.

Pentru cantautorul Adrian Ivaniţchi, „poveştile de pe internet", controversele iscate - de ce nu vin trupe româneşti la festivalul de blues? - nu sunt altceva decât „o discuţie lansată de Weinberger": „Aici vin artişti ai genului care fac blues din copilărie, care sunt chiar din patria bluesului. Ca să fiu mai explicit, e ca şi cum ai chema o formaţie de dansuri populare din America să cânte româneşte muzică populară, şi chiar dacă ar face-o bine, nu e «aia». Aşa e şi blues-ul, sunt români care cântă blues, nu foarte mulţi, dar nu sunt autentici, sunt oameni care încearcă să fie ca ceilalţi, numai că nu răzbate nimic din ei, chiar dacă sunt buni chitarişti. Unii dintre ei au fost la Sighişoara în diferite ediţii anterioare. Aşa că prefer să ascult oameni pe care îi văd pentru prima şi, probabil, ultima dată. Este greu să-i ai în preajmă, din cauza miilor de kilometri distanţă şi a angajamentelor muzicale, fiindcă mulţi dintre ei au concerte în întreaga lume. Oameni aceştia chiar îşi merită banii, pentru că sunt foarte buni în ceea ce fac, spre deosebire de trupele româneşti care, dacă ar veni, ar pretinde de două ori mai mulţi bani decât cei din America".

Organizarea din anul acesta a întrunit toate sufragiile, atât din partea spectatorilor, cât şi din partea muzicienilor invitaţi, ne-a relatat prezentatorul spectacolelor, Berti Barbera: „Cea de a X-a ediţie poate fi considerată un fel de majorat, 10 ani este enorm pentru un festival, înseamnă că el trăieşte, se stabilizează, depăşeşte stadiul zero la capitolul financiar. Dar, dincolo de aceasta, au fost zece ani de autenticitate, de muzică foarte bună. Până la urmă, suntem ceea ce ascultăm". Un alt titan al muzicii blues, Doru Răcilă, revenit de curând de la un festival de gen din capitala Austriei, unde a susţinut un concert, este de părere că „la a X-a ediţie a Festivalului am avut bucuria să vedem şi să ascultăm artişti celebri, foarte energici şi foarte faini".

Bateristul Puiu Liviu, stabilit în America, component al multor formaţii de blues, consideră, la rândul său, că această ediţie a fost una specială din punct de vedere al calităţii muzicienilor americani invitaţi să concerteze. Îşi doreşte ca faima să crească, an de an, odată cu valoarea participan-ţilor: „Nu neapărat să dureze mai multe zile, cu participare numeroasă. Este bine să rămână o manifestare intimă, însă de mare calitate".

Ioan Lazăr (Joker) conchide: „De-a lungul anilor, am avut ca invitaţi artişti foarte buni, cu spectatori pe măsură, ceea ce ne-a dat puterea şi curajul de a continua. După încheierea fiecărei ediţii au început negocierile pentru întâlnirea din anul următor, Primăria a fost alături de organizatori. În toată America, în toată Europa de Est, se vorbeşte în termeni elogioşi despre Festivalul de la Sighişoara, fiind considerat cel mai mare festival de blues, la ora actuală. De obicei, muzicienii vin cu două, trei zile înainte şi se bucură de excursii organizate la Viscri, Biertan, cu vizitarea unor biserici fortificate din zonă. Artiştii americani doresc foarte mult să cunoască cultura acestei părţi de lume, pentru ei - din multe puncte de vedere - necunoscută".

Spectatori veniţi din aproape toate colţurile ţării - Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Mediaş, Târgu-Mureş, Braşov - vorbesc despre evenimentul de la Sighişoara ca despre unul dintre cele mai importante şi reuşite acte artistice, unii nelipsind de la nicio ediţie. Majoritatea şi-ar fi dorit să vadă şi câteva trupe româneşti bine cotate pe plan naţional şi internaţional.

Trebuie amintită poziţia muzicianului român A.G. Weinberger (susţinută de nume importante din zona blues-ului), care a trimis o scrisoare deschisă Consiliului Local Sighişoara, în cuprinsul căreia artiştii români ai genului îşi arată nemulţumirea că nu au fost invitaţi să cânte în cadrul festivalului. „Lipsa artiştilor autohtoni de la un festival finanţat în întregime din bani publici reprezintă o discriminare la adresa muzicienilor români de blues şi o jignire gravă adusă atât acestor artişti, cât şi spectatorilor" - consideră semnatarii. Ei arată că zeci de muzicieni români au pavat acest drum, au ţinut vie dorinţa şi apetenţa prin mii de concerte, tocmai pentru ca azi, iată, să fie posibilă organizarea unui astfel de festival.

Lasă un comentariu