Zilnic, românul află cât şi-au însuşit, cât au delapidat, ce mită au luat sau au dat, câtă pagubă au produs statului infractorii ajunşi după gratii. Uneori, prejudiciile aduse, prin încălcarea legii, prin şmecherii, prin machiaverlâcuri, se ridică la sume uluitoare. Pe cutare, procurorii DNA îl fac vinovat, pentru luare de mită şi spălare de bani, pentru 10 milioane de euro, pe cutărică pentru 50 de milioane, altul a fost arestat şi trimis după gratii, pentru 200 de milioane de euro. Totuşi, ne întrebăm: oare la câţi dintre aceştia, până acum, li s-a pus averea sub sechestru? Deocamdată, doar lui Marian Vanghelie, fostul primar al Sectorului 5, i s-a pus averea sub sechestru, pentru o mită de 90 de milioane de euro. Oare nu ar fi necesară confiscarea averilor marilor infractori, în urma unui sistem „de identificare, urmărire, sechestrare şi valorificare a bunurilor provenite din infracţiuni", ca la americani? Altfel, aceşti infractori, fie că-i vorba de nişte şmecheri, fie că-i vorba de miniştrii ajunşi la puşcărie, se aleg cu un an, doi, trei, cinci de închisoare, dar rămân cu averile enorme, cu furtul pedepsit doar parţial, după jumătate din pedeapsă, unii fiind puşi în libertate. Şi zău, că nu e drept! Nu-i drept ca ei, cei cu furatul, să rămână şi cu tot luatul!
