„Artileristul din Ivăneşti"

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra! El va face să strălucească dreapta ta ca Lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.

Pe colonelul Petru Ioan Muntean l-am găsit în localitatea Ivăneşti, comuna Livezeni, la numărul de casă nr. 9 C. M-a întâmpinat prietenul dânsului de nedespărţit „Codru", un căţel de 5 ani, brac-german. La semnalul dat de Codru, a venit la poartă un bărbat înalt, mers cătănesc, având încă o poziţie de comandant de oşti, cu toate că are vârsta de 82 de ani.

M-a întâmpinat cu zâmbet, am observat că s-a bucurat când a fost vizitat de un camarad de arme. M-a invitat înăuntru, am luat loc la o masă din curtea casei. M-a impresionat până la lacrimi ordinea care domnea la această locuinţă, grădina, livada cu pomi, pentru moment m-a trezit într-adevăr într-o cazarmă militară. Am vrut să găsesc o defecţiune, o neregulă, dar n-am găsit. L-am întrebat cine depune această muncă imensă, ca să fie această ordine desăvârşită. Mi-a răspuns: „Dragă prietene, singur, nu am pe nimeni. Băiatul mi-a decedat la vârsta de 50 de ani, în anul 2010, soţia, în anul 2014." Domnule colonel, îmi pare rău, i-am răspuns, pentru pierderea celor două suflete dragi. Nu se arăta faţă de mine, dar pe faţa se vedea o tristeţe. Mi-a părut rău că i-am răscolit aceste amintiri triste. Ca să mai pot repara ce-am răscolit la acest ofiţer, am început să-l întreb dacă s-a născut în Ivăneşti, mi-a răspuns că este de loc din satul Poieniţa, născut la data de 12 iulie 1933, care îi mai spuneau şi „ogari". Studiile le-a făcut în oraşul Târgu-Mureş. A fost recrutat pentru Şcoala Militară de Ofiţeri de artilerie, terminând în anul 1953, cu gradul de locotenent. A fost repartizat la Brigada de Mitraliere, Bocşa Română, localitatea Fizeş, judeţul Caraş-Severin. În continuarea carierei militare a mai îndeplinit funcţiile de comandant de baterie la Şimleul - Silvaniei, locţiitor comandant divizion, comandant divizion, şeful artileriei la Regimentul mecanizat Voivodu-Gelu Zalău, până în anul 1983, când a fost mutat în cadrul Diviziei 6 Tancuri „Horea, Cloşca şi Crişan", în funcţia de şeful artileriei de cercetare până în anul 1990, când a ieşit la pensie. În lunga sa carieră militară de 49 de ani a participat la construcţia „Transfăgărăşanului" cu 600 de militari, ca şef de tabără. La toate aplicaţiile pe linie de artilerie, unde în Munţii Apuseni temperatura era de - 25C, prin competenţa şi inteligenţa de care a dat dovadă, nu a avut niciun eveniment deosebit. A fost decorat de către Statul Român cu medalia „Virtutea Militară". A fost decorat cu cele mai înalte medalii şi ordine militare. A fost apreciat ca un bun şi foarte bun executant de ordine, comandant competent, şi-a iubit camarazii şi militarii în termen. Un om corect, cinstit, cu care armata s-a mândrit. Un patriot român care îşi iubeşte neamul românesc aşa cum l-au iubit şi înaintaşii lui. Bunicul Muntean Vasile, care a participat la marea Unire din anul 1918, străbunicul dânsului a fost înrolat în oastea lui Avram Iancu, legat cu lanţuri împreună cu mai mulţi români şi duşi lângă localitatea Cotuş, şi împuşcaţi, străbunicul a fost împuşcat în umăr, noaptea a reuşit să se dezlege, şi a stat haiduc timp de 4 ani. Cuvântul Sfânt spune: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu, uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului de vieţuire şi urmaţi-le credinţa".

La plecare ne-am îmbrăţişat cu multă căldură, am m-ai reuşit să-l întreb: Domnule colonel, vă este urât singur? Mi-a răspuns: „Dragă prietene, îmi este urât seara şi în special noaptea, dar de acum o să am mai mult de lucru, numai bunul Dumnezeu să-mi dea sănătate!"

I-am mai spus că o să mai vin pe la dânsul, m-a condus cu ochii umeziţi. Domnule colonel, eu vă doresc multă sănătate şi ani mulţi lângă prietenul dumneavoastră „Codru".

Lasă un comentariu