Sub acest titlu sugestiv a fost organizată o mare sărbătoare în chiar a doua zi de Paşti, în care jocul, cântecul şi portul popular şi-au dat mâna într-o serbare ajunsă la a doua ediţie, în care atât localnicii păstrători cu sfinţenie ai tradiţiilor, obiceiurilor locului, cât şi numărul mare de interpreţi de cânt doinitor şi joc popular neaoş românesc, au scos din anonimatul zilei pe locuitorii satului Criş, aflat în apropiere de Sighişoara, un loc pitoresc, binecuvântat de pronia cerească. Bătătura din mijlocul satului a devenit locul de desfăşurare a marii sărbători, ca o nevoie de continuitate în care şi-au dat mâna, odată cu hora încinsă, atât tinerii, cât şi cei vârstnici, precum un nezdrucinat şi binecuvântat cerc de foc în care trăinicia perpetuării dragostei pentru tot ceea ce este românesc îşi trage seva prin chiar acest mijloc de comuniune binecuvântată mai presus de înţelegere. Iniţiativa acestei de suflet întâlniri au luat-o cei doi fii ai satului Criş, părintele paroh Marius Moldovan şi profesorul Ştefan Costea, cei care alături de întregul sat n-au precupeţit niciun efort pentru a duce la îndeplinire un vis devenit realitate, acela de iubire frăţească între aceeaşi fii ai satului, în care: cântecele, portul popular, ii-a încipcată în cusături alese, costumele populare, au devenit ca îmbrăcăminte hlamida sufletului, ştergură sfinţită pe umerii atâtor mândri români. Printre invitaţi s-au aflat cunoscuţii interpreţi: Robert Târnăveanu, Adina Roşca, Cătălin Doinaş, Marcel Părău, Ciprian şi Mihaela Istrate, Adelina Morar, Nelu Şopterean, Costel Popa, Victoria Meiţescu, Nici Poşta, Liviu Dascăl, Ilie Dură, Marius Ţugulescu, Andreea Lepădat, Larisa Lup, Vasile Pora, Doina Pintea, Emilia Muntean, Lorena Filipescu, Elena Moldovan, Lucreţia Coman, mai tinerii localnici interpreţi, fraţii Iliuţă şi Chivuţa Trif. O poveste precum o fărâmitură de cuminecătură însfinţind sufletul fiecărui participant, într-un decor real de o frumuseţe aparte, în care ipostazele scenice lesne puteau să-ţi redea, ţie ca privitor, imensitatea şi intensitatea forţei trăirilor din pictura marilor pictori - Theodor Aman din tabloul intitulat „Hora la Aninoasa" sau „Hora" de Nicolae Grigorescu, într-o „Zi de duminică" a lui Ştefan Popescu, parcă aşteptând să apară din fundalul depărtărilor „Fetiţa cu urcior" a pictorului Nicolae Vermont. Cert, sub binecuvântarea darnică plină de lumină şi căldura mângâietoare a soarelui, în chiar bătătura satului, cei care au cântat şi încântat publicul şi-au prelungit fericit repertoriul cântecelor, aplaudaţi cu frenezie, secondaţi de zecile de perechi ale tinerilor înlănţuiţi în hore şi joc, având drept zestre portul neaoş popular românesc. Cu siguranţă, aceste de suflet înciripări de trăiri neprihănite merită reluate şi de alte localităţi, ca o nevoie imperioasă de regăsire într-un timp în care lumea cu globalizarea ei încearcă să sugrume frumosul şi demnitatea atâtor popoare. Depinde de noi ca acest flagel al înrobirii pe criterii numai de unii ştiute să nu se împământenească şi la noi vreodată, spunându-le unor samsari de neam şi de ţară „luaţi aminte, netrebnicilor, nu totul este de cumpărat şi de vândut!".
