„Biserica nu se scindează în natura sa ontologică, ce este totdeauna ecumenică, nici în adevărul său divin, ci în umanitate, care este incapabilă să primească plenitudinea creştinismului, care n-a asimilat decât aspecte fragmentare ale adevărului. Diviziunea nu se produce decât la împărăţia cezarului, căci împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi decât una. Cosmosul încreştinat, în care haosul este învins, constituie frumuseţea, aceasta pentru că biserica poate fi definită ca fiind frumuseţea autentică a eului".
***
„Dumnezeu nu voieşte să violeze libertatea umană. Omul este liber să aleagă tulburările în afară de Dumnezeu sau mai degrabă bucuria lui Dumnezeu... în infern este imposibil de a lăuda pe Dumnezeu".
***
„Biserica este bilaterală prin natura sa... ea nu are numai o origine divină, ea are, de asemenea, o origine cosmică. Ea nu poartă numai asemănarea cu Dumnezeu, ci şi sigiliul lumii. Biserica este Dumnezeu - lume, Dumnezeu, umanitate".
Nikolai Berdiaev (1874-1948), a fost un filosof rus care s-a ocupat, între altele, cu filosofia religiei. Este un reprezentant al existenţialismului. Provine dintr-o familie a aristocraţiei militare. La 14 ani citeşte „Critica raţiunii pure a lui Kant şi Fenomenologia spiritului a lui Hegel". Ajunge la următoarea constatare: „Ştiu bine ce e marxismul, pentru că nu ştiu din afară, ci dinlăuntru, şi îmi provoacă chinuri", fapt care-l determină tot mai mult să se apropie de filosofia religiei. În anul 1907, înfiinţează, la Moscova, Societatea „filosofică-religioasă" şi devine profesor de filosofie şi de istorie, timp în care călătoreşte foarte mult. În 1922 este exilat de regimul bolşevic şi ajunge pentru doi ani în Berlin, unde întemeiază „Academia Rusă de Filosofie Religioasă". În 1924 se mută la Paris, susţine apoi conferinţe în mai multe ţări şi publică lucrări. Universitatea din Cambridge îi conferă titlul de „DOCTOR ÎN TEOLOGIE HONORIS CAUSA".
„1001 CUGETĂRI"
