De fiecare dată când se instalează primăvara, renasc speranţele noastre, de orice fel. În ultimul timp, cele mai multe dintre speranţele românilor sunt înlănţuite de obţinerea unor venituri corespunzătoare pregătirii sau aşteptărilor. Cei „rămaşi acasă" asistă neputincioşi la valul migrărilor, sperând într-o selecţie din ce în ce mai profesionistă a politicienilor care îi reprezintă, dar şi într-o mai bună organizare, care să permită readucerea specialiştilor plecaţi, care îmbogăţesc alte ţări. Dacă iarna ne-a postat la periferia Europei, de ce să nu prindem aripi şi să avansăm către centrul ei, aducându-ne înapoi valorile, crescând funcţionalitatea instituţiilor noastre care gestionează fondurile europene şi stopând sfâşierea politică a României.
Când vom începe să fim uniţi, când vom începe să fim mai buni, când vom începe să muncim din greu şi să ne pese, vom putea vorbi despre alte începuturi. Atâta timp cât ne mulţumim să fim spectatorii şi comentatorii valului de decizii nepotrivite care ne aruncă de pe orbita Europei, nu putem avea pretenţia unui alt început. Se discută tot mai mult în ultimul timp de campania pornită împotriva corupţiei, ca început al unei strategii de „curăţenie politică". Îmi permit să spun că, la o observare de amănunt, selecţia personajelor cercetate din acest punct de vedere urmează tot o anumită matrice, pe cea a celui care tocmai a plecat de la putere. E bine şi aşa, dar nu trebuie uitat că alte ţări şi-au făcut un ţel în sine de a atrage specialişti de mare valoare în toate domeniile care ar putea propulsa economia. De ce să nu ne folosim propriii specialişti, ca o cale sigură de a avansa, dacă nu neapărat printre fruntaşe, cel puţin cât mai departe de periferia Europei? Nu trebuie neglijate reuşitele spectaculoase ale românilor peste hotare, de la medici şi până la informaticieni, aşa cum nu trebuie ignorat nici faptul că situarea ţării noastre la extremă atrage un comportament negativ, generalizat în rândul întregii populaţii europene. Am vizualizat în acest sens, pe internet, un reportaj, cumplit de dureros, intitulat „Vin românii!", dacă bine ţin minte numele, articol care se voia un semnal de alarmă la adresa valului din ce în ce mai uriaş al migraţiei româneşti. Nu m-am regăsit în acel reportaj, dar, cu toate acestea, nu am putut să ignor mizeria aruncată în capul nostru, al tuturor, din cauza politicii pe care înţelegem să o îmbrăţişăm.
Simţim nevoia altor începuturi, simţim nevoia vântului schimbării, dar ce facem pentru aceasta? Selecţia valorilor şi promovarea lor trebuie făcute la modul cel mai serios, prin pârghii care să asigure efectul scontat. Nu e teorie în aceste rânduri, este o realitate înţeleasă de alţii, şi dau exemplu aici Polonia, care a început deja să ia măsuri clare pentru a-şi aduce acasă medicii plecaţi în străinătate. Sunt gânduri determinate de cuvintele urâte la adresa românilor, de traiul greu şi încărcat al specialiştilor din diaspora, care ar putea să înflorească mai frumos şi folositor în propria grădină, decât în ghivecele străine, dar şi de speranţele că noi începuturi nu vor întârzia să apară atunci când fiecare dintre noi va contribui la un alt fel de anotimp.
