Cât de „actual" e Caragiale şi azi…

Distribuie pe:

În celebrul eseu al lui I. L. Caragiale, „1907. Din primăvară până-n toamnă", acesta observa, cu referire la folosirea administraţiei ca teren de hrănire a clientelei partidelor, că: „Administraţia e compusă din două mari armate. Una stă la putere şi se hrăneşte; alta aşteaptă flămânzind în Opoziţie (…). A Căzut un guvern şi a venit altul, îndată, toată administraţia ţării, şi cea de stat, şi cea de judeţ, şi cea comunală - de la prefecţi şi secretari generali de ministere, până la cel din urmă agent de poliţie şi până la moaşa de mahala - se înlocuiesc… pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică.

O clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii la penitenţă. Şi asta aşa mereu şi pe rând, din trei în trei ani, ba şi mai des uneori". Şi, mai observa Caragiale: „Cele două aşa-numite partide istorice, care alternează la putere nu sunt în realitate decât două mari facţiuni, având fiecare, nu partizani, ci clientelă".

Deşi a trecut ceva vreme de la scrierea eseului - ce se referea la una din cauzele social-politice ale zguduirii de la 1907, cu mici deosebiri (dar prin… punctele neesenţiale), el este actual şi azi.

Căci şi acum a face politică (unii la Putere, alţii-n Opoziţie) nu are alt rost decât o alternanţă la căpătuirea cu posturi grase a celor din armatele flămânde ale partidelor. La fiecare nou guvern, partidul învingător (plus, acum, partiduţele ce-l sprijină) şi-au răsplătit nu numai sponsorii, dar şi activiştii cu salarii uriaşe de la Buget, plasându-i în agenţiile guvernamentale şi, mai ales, la şefia acestor agenţii. Pentru asta au fost daţi jos cei plasaţi de guvernul anterior sau au fost înfiinţate noi agenţii, special pentru ei.

Apoi, dacă Caragiale se referea la tranziţia de la işlic până la pantalon, de la bărbi boiereşti până la cravate europeneşti, ceea ce ne spunea el atunci e valabil şi pentru anii de după 1989. Anii tranziţiei de la tovarăşe la domn, de la girofarul lui Ceauşescu la girofarurile noilor îmbogăţiţi.

Doar deosebiri de… nuanţă!

 

Lasă un comentariu