Teodor Tanco. Personalitate desăvârşită a culturii româneşti. Scriitor, pedagog, profesor, jurist, istoric, istoric literar etc. Nu i-a lipsit nimic din tot ceea ce înseamnă condiţia intelectualului absolut, tipic pentru tradiţia noastră. Este o moştenire veche a bistriţenilor. El nu trădează o suită de intelectuali ridicaţi din această parte de ţară în vremuri de demult. Este descendent din marea familie cunoscută sub numele de Tanco. Reprezintă tot ce a avut mai strălucit Monorul în epoca modernă. Acest neam s-a ridicat în vremuri de grea cumpănă pentru a găsi căile de propăşire a neamului românesc. Nu întâmplător numele său rămâne nemuritor. El este şi rămâne un mentor spiritual de neîntrecut. Mărturisesc acest lucru ca unul care nu am nicio obligaţie de ordin familiar ori de origine locală comună.
Punctul nostru de întâlnire şi locul de apropiere erau pentru mine ceva firesc. Teodor Tanco era scriitorul, iar eu eram acel om de legătură a scriitorului cu publicul - bibliotecarul. Ca bibliotecar, aveam suficiente cunoştinţe privind ceea ce a însemnat Bistriţa lui Andrei Mureşianu, Hordoul lui George Coşbuc, Târlişua lui Liviu Rebreanu şi mai ales Năsăudul cu şcolile sale româneşti vestite. În toate acestea am simţit prezenţa marii familii Tanco. Pentru mine acest nume a devenit providenţial şi nimeni nu-mi poate schimba convingerile.
Primul meu contact cu Monorul, localitatea scriitorului, a fost din funcţia pe care o aveam în calitate de bibliotecar-metodist al Bibliotecii Regionale Mureş, localitate care, din district grăniceresc, a devenit o localitate înfloritoare în România întregită ca apoi din întâmplare să devină o localitate înglobată într-o aşa-zisă Regiune Autonomă Maghiară, din motive greu de desluşit.
Întâmplarea a făcut ca peste timp să devin succesorul eruditului istoric, folclorist, filolog şi arheolog Aurel Filimon, personalitate cu o temeinică cultură enciclopedică, originar şi el din Monor. Din funcţia de bibliotecar, bibliotecar metodist, şef serviciu, iar în cele din urmă director, am aflat multe lucruri despre monoreni, unele dintre ele chiar din scrierile lui Teodor Tanco, precum cele privitoare la Mitropolitul Pahomie din Gledin, Paul Tanco, directorul Gimnaziului din Năsăud, Aurel Filimon, geograful Laurean Someşan, originea monorană după mamă a cărturarului Vasile Netea, ultimii trei cu implicaţii directe în cultura mureşeană şi multe altele.
Ne-am cunoscut mai îndeaproape în acţiunile ştiinţifice ori de culturalizare. Pentru mine Teodor Tanco a constituit o descoperire. Aceasta a însemnat aprecierea punctelor de întâlnire a două zone limitrofe care confirmau unitatea culturală românească în condiţii vitregite de istorie. Fără rezerve, Teodor Tanco, profesorul mai multor generaţii de mureşeni care au îmbrăţişat cariera juridică, a devenit prietenul nostru de nedespărţit. Multe cărţi ale sale au fost prezentate la Târgu-Mureş şi Reghin. De mare succes s-a bucurat Virtus Romana Rediviva vol. I-VII, celebră lucrare de evaluare a autorilor scrisului bistriţean în permanent contact cu judeţele limitrofe, reluată mai apoi în valorosul Dicţionar literar (1639-1997). Asupra acestuia am avut numeroase discuţii privind alcătuirea sa, nu pentru că autorul ar fi avut nevoie de un consult de specialitate bibliografică, de care nu ducea lipsă, ci mai mult pentru a i se confirma rigoarea şi metodologia de elaborare pe care o stăpânea până în cele mai mici amănunte. Mureşenii s-au bucurat de cercetările redate în Lumea transilvană a lui Ion Creangă, un excurs istoric-literar în originea ardeleană (gledineană) a povestitorului. Personal nu pot să uit momentele ocazionate de lansarea cărţilor: Memoria viitorului, Soldaţi fără arme (roman), Jurnalul unui scriitor candidat independent în parlament (cât curaj şi ce iluzie!), Fana (roman), Pagini alese din istoria Monorului, o veritabilă monografie a localităţii de obârşie, Cândva mă voi reîntoarce acasă etc.
Deliberat am lăsat la urmă jurnalul Basarabie numele tău e Maria, apărut în patru ediţii succesive. Preţioase însemnări de cronicar a relaţiilor restabilite între ardeleni şi vechea provincie românească Basarabia, descătuşată din „imperiul" sovietic, dar prin care nu se împlineşte dorinţa comună de a se uni cu Ţara. Cartea cuprinde eforturile de renaştere românească a Basarabiei. Speranţele noastre s-au năruit încă din acea nefastă zi a proclamării independenţei (27 august 1991), când împreună am participat la acel memorabil eveniment din Parlamentul Moldovei, de la care noi aşteptam revenirea acestui spaţiu românesc la Patria Mamă. Nu a fost să fie aşa. Cu toate acestea ne-am impus cultural. Am instituit biblioteci de carte românească, am donat cărţi, am organizat întâlniri cu scriitorii, prezentări de cărţi, simpozioane etc. Iniţiatori au fost clujenii, iar exemplul l-a servit Traian Brad, directorul Bibliotecii „Octavian Goga", iar mureşenii l-au urmat. Teodor Tanco a fost unul dintre animatori. Efortul nostru rămâne în memoria viitorimi prin paginile de jurnal ale lui Teodor Tanco. Întreaga noastră activitate în această privinţă este în deplin consens cu năzuinţele de astăzi ale românilor de pe o parte şi de alta a Prutului.
Teodor Tanco rămâne în posteritate ca un reprezentativ om de cercetare ştiinţifică şi literară. Ne-am întâlnit ani în şir la Zilele „Elie Miron Cristea" organizate la Topliţa Română, sub conducerea inimosului scriitor şi om de cultură al locului, Ilie Şandru. A rămas fidel locurilor natale pe care le-a binecuvântat cu un aşezământ muzeal rezultat al eforturilor sale intelectuale şi financiare. El cuprinde în bună parte comorile spirituale create ori achiziţionate într-o viaţă de om. Muzeului i se alătură o bisericuţă, simbol al neclintirii sale în credinţă. Anual aici se desfăşoară activităţi legate de tradiţiile culturii locale. A instituit un sistem de premiere a celor mai buni elevi la învăţătură. A aşezat plăci memoriale pentru cinstirea unor fii ai satului. Între ei se înscrie şi Aurel Filimon, bibliotecar, iar apoi director al Bibliotecii orăşeneşti din Târgu-Mureş, ca şi cea referitoare la medicul vienez Aurel Moldovan de origine română, născut la Monor. Marea sa realizare este conceperea, realizarea şi finanţarea unui ansamblu monumental închinat grănicerilor monoreni din cadrul Regimentului II de graniţă.
Am apreciat întotdeauna frumoasele relaţii ale sale cu istoricul şi omul de cultură Vasile Netea, patronul Fundaţiei Culturale mureşene. A fost delegat la funeraliile istoricului de la Deda din partea Uniunii Scriitorilor, organizate impecabil. A îmbrăţişat ideea unei fundaţii „Vasile Netea", fiind membru fondator şi a participat cu contribuţii substanţiale privind viaţa şi activitatea cărturarului prilejuite de întâlnirile noastre.
Mureşenii s-au bucurat din plin de valoroasa contribuţie a Domniei Sale la cunoaşterea şi aprofundarea istoriei şi culturii româneşti din acest spaţiu ardelenesc, parte integrantă a culturii naţionale.
Aşadar, dictonul latin se adevereşte: „Arta e lungă, viaţa scurtă!"
Ce aş putea să-i urez seniorului şi mentorului spiritual al atâtor generaţii, acum nonagenar, altceva decât să se bucure de multă sănătate, afirm acest lucru cu convingerea că Teodor Tanco ne mai poate oferi multe mărturisiri de viaţă, spre cunoaşterea şi folosul nostru.
Aşadar, să ne trăiţi maestre, întru mulţi ani!
