Într-o zi, veni la preot un om necăjit. I se plânse, zicând:
- Părinte, de ce Dumnezeu îmi dă atâtea suferinţe?
Preotul îi răspunse:
- Dar la păcatele dumitale te-ai gândit?
Acela tăcu. Atunci, părintele luă de la cai o haină prăfuită cu care fusese la drum şi zise omului:
- Hai cu mine, te rog!...
Ieşiră amândoi în ogradă. Acolo, părintele întinse haina pe-o frânghie, luă apoi o nuia şi începu să bată haina cu putere. Un praf gros se ivi de îndată. Părintele zise:
- Vezi?!
Omul acela nu înţelegea… Praful acesta este păcatul pe care-l avem în haina sufletului nostru şi, întocmai ca şi acest praf, păcatul acesta nu va ieşi decât dacă sufletul va fi bătut cu nuiaua suferinţei... Înţelegi acum de ce ne trimite Dumnezeu câte-o încercare?
Şi omul n-a mai zis nimic, semn că a înţeles lecţia părintelui.
Hristos a Înviat!
