Istoria ne pune în prim-plan societatea şi componenţa ei fundamentală, omul, evoluţia biologică şi preistoria, drumul spre sapientizare, respectiv către homosapiens (în latină, omul înţelept) predilect şi determinant din perspectiva evoluţionismului speciei umane. Omul înţelept a apărut în urmă cu aproximativ 40 de mii de ani din strămoşul nostru, omul de Neanderthal.
Înţelepciunea minunii apărute pe pământ, a sapiensului, a dovedit cu prisosinţă că, într-adevăr, omul în evoluţia sa istorică a folosit nepermis de multă înţelepciune împotriva sa, obstrucţionându-şi şi maculându-şi evoluţia cu atâtea rele şi păcate, încât atributul de omul înţelept a început de mult să se deprecieze..., ceea ce nu înseamnă că în lanţul speciilor terestre am avea un alt mod de viaţă care ar schimba miracolul om.
Omul dă prilej atâtor îmbelşugate pilde de prostie înspăimântătoare, încât ar trebui numit, pentru a fi potrivit cu realitatea lucrurilor, cu totul altfel: homo-
stultus, adică omul stupid iar actualitatea noastră este plină de stupidităţi, proiectată arhetipului stupidităţii. Eugen Ionescu, marele nostru scriitor, spunea: „Există două feluri de a fi stupid care, în esenţa ultimă, se identifică: acela de a spune, face, gândi lucruri care nu se întâlnesc cu realitatea şi acela de a spune, face, gândi lucruri comune adevărate întâmplător sau neadevărate". Omul stupid este acela pentru care realităţile sunt opace. Acesta, dacă are bani, nu ştie de fapt ce să facă cu ei, banii vor crea posesivitate în el. Banii te pot elibera de posesivitate, dar omul stupid va crea mai multă posesivitate cu ei. Şi dacă omul stupid are mai mulţi bani, el va deveni şi mai stupid, deoarece el devine din ce în ce mai puternic să facă lucruri şi mai stupide, aşa cum, din păcate, se întâmplă pe plaiurile noastre mioritice, exemplele fiind extrem de numeroase!
În România, spre deosebire de alte ţări, stupizii sunt cei mai preocupaţi doar de problemele lor personale: bogăţii şi bani, putere, lux şi opulenţă. Dar problemele de la noi izvorăsc din chestiuni mult mai adânci decât faptele de corupţie ale grupurilor mafiote din ce în ce mai numeroase. Apoi, mai este problema unei ţări ca România cu legi de necrezut, multe dintre ele absurde şi neclare, făcute anume să servească corupţia, diletantismul şi clientelismul politic, într-o aroganţă, lăcomie şi avarism care pun în pericol viaţa la nivelul întregii ţări, trufia ca formă de stupiditate închizând poartă înţelepciunii.
Acest cancer de tâmpenie se propagă şi încă e agresiv într-o ţară în care marile afaceri, crima organizată şi politică merg mână în mână. Multiplicarea retorică a unor asemenea „virtuţi" devine, de la caz la caz, un fel de legitimaţie sufletească a învoielii cu prostituţia, incapacitatea noastră de a duce la bun sfârşit un proiect, de leneşi, aroganţi, veşnic sarcastici faţă de valorile acestui neam. Visul de bine, neîmplinit secular, naşte „derbedei". Mintea pietrificată a unor astfel de indivizi reprezintă peste tot în România autojustificări şi existenţa limitelor ei, că dacă s-ar îndoi ar lăsa loc „lucrului bine făcut", schimbărilor de parodigma şi de aici pericolul să afle, la un moment dat, că greşesc ceea ce ar fi de neconceput pentru ego-ul monumental al minţii lor rigide şi înguste. Un prost nu o să ştie niciodată că e prost şi un om ignorant nu o să ştie niciodată cât de ignorant este.
Aceşti făcători de rău nu pot înţelege şi nu pot nega un cerc al cunoaşterii umane absolut uriaş, care se dublează cu o rată incredibilă şi care se bazează, repet, pe chestii demonstrabile, repetabile şi explicate logic. Nu pe superstiţii, nu pe zodii, nu pe misticism, nu pe studii falsificate şi păreri de sfertodocţi, nici pe bazaconii izolate, oricât de înveliţi ar fi ei în mantaua stupidităţii lipsită de sens, de raţiune şi de conţinut absurd.
Omul stupid este întâlnit la ora actuală pe o arie prea întinsă de manifestări, argument în plus oferindu-ne, dacă vreţi chiar şi isprăvile lui „Dorel", bine reprezentat şi mediatizat pentru serviciile lui spre deliciile celor cu „scaun la cap"! În opinia mea toţi cei prezenţi astăzi pe la DNA, arestări şi condamnări, pot fi lesne încadraţi în categoria stupizeniilor. Se demonstrează şi se va demonstra în continuare că în ţara asta se fură pe rupte, regina se cunoaşte (...) „Mizeriile" sus-puse contribuie şi fură, iar sume considerabile, pe căi necunoscute, ajung sus de tot! Aşadar, eu le doresc mulţi ani de puşcărie, să iasă sănătoşi după 20 de ani, atunci sperăm că vor fi lecuiţi, însă rămân cu averile urmaşii lor... Iar noi, proştii, ne uităm să salivăm la averile lor colosale! (Poate că da, poate că nu!)
Despre stupizeniile din plan local, în linişte, cu toată dragostea şi fără grabă, cât de curând!
