Agricultura ecologică - poezie sau şansă de supravieţuire?

Distribuie pe:

Activitatea umană din agricultura intensivă a avut un impact devastator asupra biodiversităţii, iar fenomenul se accentuează. În martie 2012, la o reuniune a şefilor de state din UE, s-a ajuns la concluzia că fenomenul devine periculos de la an la an. În martie 2020, la o reuniune a şefilor de state din UE, s-a ajuns la concluzia că biodiversitatea trebuie integrată în politica fermelor, iar Politica Agricolă Comună (PAC) va încadra acest aspect în activitatea sa. Practicile ecologice care încurajează agrobiodiversitatea sunt existente şi în agricultura mureşeană, în păşuni seminaturale, fâneţe şi livezi clasice, precum şi în terenuri arabile, în specii de floră şi faună, găzduind o mulţime de elemente peisagistice.

În evidenţele DADR Mureş există 511 producători agricoli în sistem ecologic şi 11 procesatori. De remarcat şi o realitate îmbucurătoare, faptul că, până în 2013, judeţul Mureş s-a situat pe locul întâi pe ţară privind numărul de cultivatori şi suprafeţele ecologice. Din 2014, judeţul Suceava a trecut pe locul întâi, Mureşul se situează pe locul doi, cu o suprafaţă totală de 48.747 de hectare în sistem ecologic, dintr-un total de 221.512 hectare. Pentru agricultorii din sistemul ecologic, subvenţiile sunt mai mari, iar cei care produc pentru comercializare, pe suprafeţe mari, nu numai pentru nevoile gospodăriei, realizează venituri substanţiale. Sistemele agricole cu Înaltă Valoare Naturală (High Nature Value sau HNV) reprezintă elemente esenţiale pentru biodiversitate. Sistemele HNV sunt prezente în toate ţările europene, sub forme şi mărimi diferite, constituind temelia biodiversităţii agricole europene, asigurând şi servicii suplimentare societăţii umane, cum ar fi resursele economice rurale durabile, precum şi caracterul şi diversitatea peisajelor de pe continentul nostru. În România, agricultura HNV ocupă circa 32 la sută din totalul zonelor agricole, suprafaţă ce ar putea să crească datorită supravieţuirii micilor ferme de semisubzistenţă şi creşterii tradiţionale, neintensive a animalelor, mai ales în zonele montane şi submontane. Conceptul de agricultură HNV constituie baza dezvoltării durabile viitoare a zonelor rurale, prin promovarea produselor alimentare tradiţionale şi prin turismul rural responsabil. Una dintre cele mai importante zone colinare de Înaltă Valoare Naturală este Târnava Mare, situată în sudul Transilvaniei, pe o suprafaţă de 85.000 de hectare, administrate de 5.000 de familii, organizate în 24 de comunităţi de mici fermieri. O zonă în care Fundaţia ADPT din Saschiz, judeţul Mureş, implementează activităţi de dezvoltare rurală. Zona Târnava Mare este considerată patrimoniu cultural deoarece satele, practicile agricole tradiţionale şi natura şi-au păstrat echilibrul. Agricultura extensivă din zonă, practicată de peste opt secole, a creat una din cele mai frumoase peisaje agricole colinare, cu Înaltă Valoare Naturală. Poate nu întâmplător prinţul Charles al Marii Britanii şi-a ales să o promoveze prin Fundaţia ,,Mihai Eminescu". Aici fiecare gospodărie are, în mod natural, parcele de 5-10 ha de fâneaţă. În mare parte păşunatul este obştesc şi se practică pe păşunile comunale, organizate pe sistemul vechilor vecinătăţi ale satelor. Odinioară, fiecare proprietar de animale era obligat să presteze un anumit număr de zile de muncă la curăţirea păşunilor, în funcţie de numărul de bovine sau de ovine pe care le deţinea. Din păcate, lăcomia unor primari puşi pe căpătuială a încurajat concesionarea păşunilor către anumiţi afacerişti.

Biodiversitatea din Zona Târnavei Mari este dată de numărul mare de specii de animale şi de bogăţia florei spontane de pe pajiştile gospodărite în mod tradiţional. Aici pot fi întâlnite peste 1.100 de specii de plante, circa 30 la sută din flora României. Interesul pentru acest aspect rezultă şi din faptul că prinţul Charles este însoţit în călătoriile sale din zonă şi de un botanist al Casei Regale.

Din nefericire, fermierii din această zonă realizează venituri mici prin laptele de vacă şi de oaie preluat de procesatori interesaţi să ofere un preţ minim, iar să vândă direct pe piaţa liberă devine periculos în conjunctura actuală, când o armată de birocraţi sunt puşi pe controale şi sancţiuni. Prin urmare, agricultura ecologică rămâne într-o stare de speranţă, între poezie şi sursă de supravieţuire.

Lasă un comentariu